Azi a fost ultima zi de şcoală. Tuturor, cred că ziua asta ne trezeşte amintiri, iar cele mai puternice sunt acelea în care ne-am luat rămas bun de la doamna învăţătoare, de la doamna dirigintă, de la colegi. Nu cred sau e puţin probabil că, la final de liceu, când paginile catalogului au fost răsfoite pentru ultima oară să nu fi simţit cum ochii se umezesc. Am plâns şi eu atunci; nu că aş fi conştientizat la acel moment că anii de şcoală vor rămâne pentru totdeauna cei mai frumoşi, ci pentru că era un moment de despărţire. Din clipa aceea colegii, profesorii deveneau timpul trecut al existenţei noastre. Practic, se încheia o etapă şi începea Necunoscutul! Emoţii pentru bacalaureat, pentru facultate, emoţii pentru ce va urma în viaţa fiecăruia dintre noi. O teamă amestecată cu iluzii frământate în naivitate era tot ce marca sufletul şi mintea noastră la acea vreme. Aflaţi cumva la punctul 0 al existenţei noastre, ne-am fi dorit să prelungim povestea anilor de liceu şi în acelaşi timp să descoperim noile capitole ale vieţii noastre. Era imposibil gândul că de mâine, colegii cu care ai împărţit bucurii, lacrimi, petreceri, excursii devin o amintire, devin paginile unei etape a vieţii. Imposibilă era de fapt dorinţa de a continua în paralel! Fiecare a pornit pe un drum şi chiar dacă ne-am promis o revedere cândva, viaţa ne-a învăţat ulterior că realitatea e mai crudă decât visul naiv al adolescenţei; am fost nevoiţi să ne tot amânăm promisiunea aruncându-ne în păienjenişul vieţii. Anii de liceu sunt atât de frumoşi încât merită să trăieşti la maxim fiecare experienţă care îţi îmbogăţeşte existenţa în mod frumos. E important să participi la fiecare provocare lansată atâta timp cât ea nu dăunează organismului tău, cât nu te face mai bătrăn decât eşti. Navitatea acelor ani e fermecătoare şi noi eram senzaţionali prin ea. Astăzi, credulitatea de atunci a căpatat cearcăne şi e încrâncenată.Grija zilei de mâine a zugrăvit-o în culori parşive sau neutre.... De aceea, merită să trăieşti cu tot sufletul fiecare zi a ANILOR DE LICEU. Sunt, de fapt, alături de primii ani de şcoală, basmul vieţii noastre.
Azi a fost ultima zi de şcoală. Tuturor, cred că ziua asta ne trezeşte amintiri, iar cele mai puternice sunt acelea în care ne-am luat rămas bun de la doamna învăţătoare, de la doamna dirigintă, de la colegi. Nu cred sau e puţin probabil că, la final de liceu, când paginile catalogului au fost răsfoite pentru ultima oară să nu fi simţit cum ochii se umezesc. Am plâns şi eu atunci; nu că aş fi conştientizat la acel moment că anii de şcoală vor rămâne pentru totdeauna cei mai frumoşi, ci pentru că era un moment de despărţire. Din clipa aceea colegii, profesorii deveneau timpul trecut al existenţei noastre. Practic, se încheia o etapă şi începea Necunoscutul! Emoţii pentru bacalaureat, pentru facultate, emoţii pentru ce va urma în viaţa fiecăruia dintre noi. O teamă amestecată cu iluzii frământate în naivitate era tot ce marca sufletul şi mintea noastră la acea vreme. Aflaţi cumva la punctul 0 al existenţei noastre, ne-am fi dorit să prelungim povestea anilor de liceu şi în acelaşi timp să descoperim noile capitole ale vieţii noastre. Era imposibil gândul că de mâine, colegii cu care ai împărţit bucurii, lacrimi, petreceri, excursii devin o amintire, devin paginile unei etape a vieţii. Imposibilă era de fapt dorinţa de a continua în paralel! Fiecare a pornit pe un drum şi chiar dacă ne-am promis o revedere cândva, viaţa ne-a învăţat ulterior că realitatea e mai crudă decât visul naiv al adolescenţei; am fost nevoiţi să ne tot amânăm promisiunea aruncându-ne în păienjenişul vieţii. Anii de liceu sunt atât de frumoşi încât merită să trăieşti la maxim fiecare experienţă care îţi îmbogăţeşte existenţa în mod frumos. E important să participi la fiecare provocare lansată atâta timp cât ea nu dăunează organismului tău, cât nu te face mai bătrăn decât eşti. Navitatea acelor ani e fermecătoare şi noi eram senzaţionali prin ea. Astăzi, credulitatea de atunci a căpatat cearcăne şi e încrâncenată.Grija zilei de mâine a zugrăvit-o în culori parşive sau neutre.... De aceea, merită să trăieşti cu tot sufletul fiecare zi a ANILOR DE LICEU. Sunt, de fapt, alături de primii ani de şcoală, basmul vieţii noastre.
Comentarii