Nu mi s-a părut ieşit din comun faptul că Antena3 l-a invitat pe botoşăneanul Bogdan Ota. E un lucru firesc care, din păcate se întâmplă abia acum. E vina lor!!! Nici talentul băiatului nu e ieşit din sferele normalului cu toate că DA, E TALENTAT şi CLAR, merită să-şi facă o carieră în muzică pentru că talentul lui nu trebuie anulat de praful copiatoarelor pe care le-a cărat. Trist mi se pare faptul că noi, românii avem un dar absolut infect de a accepta nulităţile chiar şi numai pentru a face haz de ele (la urma urmei, la ce ne ajută asta??!) şi de a le trata ca vedete în faţa valorilor care ne pot aşeza ca un popor demn în faţa celorlalte popare. Nu vreau să mă gândesc câţi tineri talentaţi la fel ca Bogdan Ota nu mai are ţara asta pentru că, dacă o fac, mă apucă acel soi de pandalii amestecat cu o greaţă pe care le simţi numai atunci când încep celebrele emisiuni de mondenităţi. Nici presa din nefericire nu mai e interesată să scrie în termeni frumoşi, eleganţi, corecţi până la urmă, despre oameni care merită să fie ascultaţi într-o sala de concert. Ce am câştigat prin mediatizarea excesivă a tinerelor cu silicon care se întrec în bărbaţii cu care se culcă? Posibil un număr mai mare de cliente care au trecut pragul clinicilor de chirurgie estetică. Şi atât... În schimb, pierdem copii care se rătăcesc în drumul lor spre consacrare pentru că nu găsesc un punct de sprijin. E şi cazul băiatului Iustin Ianău de la "Românii au talent". Are o voce fabuloasă de contratenor, dar nimeni nu l-a văzut până când cei de la Pro TV au venit în oraşul lui... De ce?? Până la 16 nimeni nu l-a văzut; niciun profesor, nu l-a remarcat, niciun ziarist... Şi nici acum după câteva luni de la terminarea acelei emisiuni nu mai vorbeşte nimeni despre băiatul care a uimit cu vocea lui. Dimpotrivă, talentului a fost acoperit la fel ca înainte de subiectele ieftine de tabloid. Suntem stăpânii senzaţionalului penibil deşi mândria unui ziarist de a fi descoperit un tânăr talentat, de a-l ajuta în a-şi găsi un drum e incomensurabilă. Şi nu mă refer doar la cazurile de copii/tineri talentaţi. Să ne amintim de cazul Lucica Bunghez, femeia care purta o tumoare de 70 de kilograme. A fost şi reuşita unei ziariste care a promovat cazul şi care a trăit adevărata satisfacţie a meseriei de gazetar. Pentru că, dincolo de plăcerea de a scrie, nu cred că un ziarist bun nu urmăreşte să fie de folos comunităţii în care trăieşte.... Să ne imaginăm cum ar fi fost dacă talentul lui Bogdan Ota, al lui Iustin Ianău ar fi fost descoperiţ şi sprijiniţ, promovat... Dar e trist că ne trezim solidaritatea cu talentele născute în România (şi cîte sunt!!!) doar atunci când străinii ne ghiontesc, cînd lumea de-afară ne mustră că n-am făcut îndeajuns pentru ca ţara noastră să nu mai fie ţara columbenilor, a zăvorenilor, a ţiganilor, a masacrului de cîini, etc....
Comentarii