Cân aripi îți cresc...

Când aripi îți cresc, sufletul, propriul trup, își oglindește-n curcubeul unei priviri...
Când aripi îți cresc, rădăcini de vis sapi în curtea propriului eu,
Când aripi îți cresc, izor de lumini și albastre tăceri se întind peste cerul sufletului cu stele încărcat
Când aripi îți cresc, un pumn de speranțe se frânge-n chipul tău,
Când aripi îți cresc, devii obsedat de chinul fericirii,
Când aripi îți cresc, te zbați între putință și faimă
Când aripi îți cresc, trăirile se contopesc cu propriul tău vis
Și visul transcede în propria-ți realitate...
Când aripi îți cresc....