Mai demult, într-un articol publicat în Libertatea, când presa vuia de moartea surprinzătoare a Mădălinei Manole, Cătălin Măruţă întreba retoric dacă cei care acuză presa pentru că nu difuzează artişti din generaţia Mădălinei au cumpărat CDurile lor. M-am simţit atacată de declaraţia asta pentru că, la rîndul meu, am susţinut vina presei pentru acest lucru şi scriam aici pe blog că sunt printre cei care, atunci cînd îmi place un artist, un album îl cumpăr pentru că prefer să am CDul lui original. Marţi, la emisiunea "Vocea României" (PROTV), printre concurenţii prezenţi a fost şi Dragoş Chircu. Băiatul a impresionat. A uimit. A stîrnit o reacţie nemaipomenită! Au rămas de-a dreptul uluiţi cei trei din juriu pentru talentul şi vocea lui Dragoş. Dar, ce nu ştiu ei (sau poate au dat doar senzaţia!) e că băiatul acesta a obţinut în 2006 trofeul la Festivalul Mamaia, a participat la Cerbul de Aur de unde n-a plecat fără premiu, are un lung şir de premii...Dar ei nu l-au văzut pînă acum! De ce? Pentru că i-a interesat, nu? Nu am pretenţia ca laureaţii festivalurilor mari din ţară să semneze imediat un contract cu o casă de producţie, dar măcar să aibă acces la emisiuni. Să participe la emisiunile cu rating şi nu pentru că li s-a furat maşina sau pentru că au avut o aventura extraconjugală, ci pentru că au VOCE, au TALENT. Aşa se întâmpla în anii '80, '90 şi, de aceea astăzi avem embleme în muzică. Emblemele muzici româneşti sunt încă cele lansate atunci. Cât despre cei care au păşit pe continentul muzical în anii 2000, prefer să mă abţin! Din păcate, ei nu au parte de susţinerea mediatică pe care ar trebui s-o aibă. Să-i difuzăm pentru că au voci, pentru că au talent şi nu pentru că au compus o piesă în trendul actual indiferent că li se potriveşte sau nu. Altfel, ei, cei din presă vor ajunge să spună exact ceea ce Liana Stanciu a spus într-o emisiune TVR55, realizată în memoria lui Cornel Fugaru: "Îmi pare rău că nu l-am întîlnit niciodată, că nu i-am luat niciun interviu". Dar a oprit-o cineva în cei 20 de ani de cînd e om de radio? Poate, doar sistemul. Poate, doar cerinţele locului de muncă... Dar asta e trist, căci seamănă, ca două picături de apă, cu cenzura de dinainte de '89. Ne cenzurăm ca ziarişti plăcerea de a asculta şi difuza ce ne place de fapt doar pentru că şefimea crede că ...asta se cere! E trist pentru că astfel pierdem valori, pierdem voci care pot constitui modelele adevărate ale noilor generaţii. Altfel, să nu ne mire nici rezultatele de la Bacul de anul acesta şi nici comportamentul deşucheat al tinerilor de azi. E numai vina celor care au şansa să formeze viitoarele şi actualele modele!Mai demult, într-un articol publicat în Libertatea, când presa vuia de moartea surprinzătoare a Mădălinei Manole, Cătălin Măruţă întreba retoric dacă cei care acuză presa pentru că nu difuzează artişti din generaţia Mădălinei au cumpărat CDurile lor. M-am simţit atacată de declaraţia asta pentru că, la rîndul meu, am susţinut vina presei pentru acest lucru şi scriam aici pe blog că sunt printre cei care, atunci cînd îmi place un artist, un album îl cumpăr pentru că prefer să am CDul lui original. Marţi, la emisiunea "Vocea României" (PROTV), printre concurenţii prezenţi a fost şi Dragoş Chircu. Băiatul a impresionat. A uimit. A stîrnit o reacţie nemaipomenită! Au rămas de-a dreptul uluiţi cei trei din juriu pentru talentul şi vocea lui Dragoş. Dar, ce nu ştiu ei (sau poate au dat doar senzaţia!) e că băiatul acesta a obţinut în 2006 trofeul la Festivalul Mamaia, a participat la Cerbul de Aur de unde n-a plecat fără premiu, are un lung şir de premii...Dar ei nu l-au văzut pînă acum! De ce? Pentru că i-a interesat, nu? Nu am pretenţia ca laureaţii festivalurilor mari din ţară să semneze imediat un contract cu o casă de producţie, dar măcar să aibă acces la emisiuni. Să participe la emisiunile cu rating şi nu pentru că li s-a furat maşina sau pentru că au avut o aventura extraconjugală, ci pentru că au VOCE, au TALENT. Aşa se întâmpla în anii '80, '90 şi, de aceea astăzi avem embleme în muzică. Emblemele muzici româneşti sunt încă cele lansate atunci. Cât despre cei care au păşit pe continentul muzical în anii 2000, prefer să mă abţin! Din păcate, ei nu au parte de susţinerea mediatică pe care ar trebui s-o aibă. Să-i difuzăm pentru că au voci, pentru că au talent şi nu pentru că au compus o piesă în trendul actual indiferent că li se potriveşte sau nu. Altfel, ei, cei din presă vor ajunge să spună exact ceea ce Liana Stanciu a spus într-o emisiune TVR55, realizată în memoria lui Cornel Fugaru: "Îmi pare rău că nu l-am întîlnit niciodată, că nu i-am luat niciun interviu". Dar a oprit-o cineva în cei 20 de ani de cînd e om de radio? Poate, doar sistemul. Poate, doar cerinţele locului de muncă... Dar asta e trist, căci seamănă, ca două picături de apă, cu cenzura de dinainte de '89. Ne cenzurăm ca ziarişti plăcerea de a asculta şi difuza ce ne place de fapt doar pentru că şefimea crede că ...asta se cere! E trist pentru că astfel pierdem valori, pierdem voci care pot constitui modelele adevărate ale noilor generaţii. Altfel, să nu ne mire nici rezultatele de la Bacul de anul acesta şi nici comportamentul deşucheat al tinerilor de azi. E numai vina celor care au şansa să formeze viitoarele şi actualele modele!
Comentarii