Iubire-n țărm de mare...

Nisipul se împrăștiase sub tălpile pe care abia le simțeam. Nu mai era fierbinte. Era ud și cald. Un val de mare îi îmbrățișă sclipirea. Când raze de soare se scaldă în valurile mării, marea se îndrăgostește ca o nebună de firele de nisip cald. Umbra oricărei tălpi se transformă în piticul arțăgos care se urcă în creierul mării. Literele de-o șchioapă scrijelite pe nisipul umed de o mână atinsă de Cupidon lovesc sufletul care blochează frenezia dansului cu care marea își seduce amanții. Ea, o amantă invincibilă, iubește cu nesaț, nisipul pe care-l ucide în privirile răzlețe,timide și împovărate. Muzica din ea e un vals continuu când pe nisip se aștern lumini de stele și un ritm neînțeles și un bucium trist când se zoresc prea mulți să-l bată în castele și figuri de plastic. E o poezie întreaga mare albastră când însăși luna trece și-și cântă serenada de doi într-o iubire. E un vers, o patimă, un gând, o lacrimă, un zâmbet.... E ea, amanta. E el, iubitul la un țărm de mare.

Comentarii