Povestea care a început la 5 septembrie....;))

Încă un 5 septembrie. Al 14-lea de atunci. În fiecare an, când scriu data asta, tresar. Nu pentru că se lasă rece și ziua e mai scurtă decît acum cîteva săptămâni. Nu. Am brusc revelația că a mai trecut un an de când am trăit prima experiență live a idolului. A fost primul concert live pe care l-am văzut. A fost prima întîlnire ratată:)) cu el. A fost un drum lung și obositor pentru că, da, întotdeauna prima dată presupune un efort, judecat mai târziu, ca inuman. A fost un vis împlinit: primul dintr-un șir pe care îl pregătisem vieții. A fost o armonie de sentimente frumoase. A fost începutul unei cărți care nu s-a închis. A fost puțină naivitate, dar, da, din cea pe care o acceptăm, căci e plăcut să trăiești puțin cu capul în nori, la 17 ani. A fost o pagină care s-a scris în suflet. A fost zâmbet. Au fost și fluturi. A fost instinct.
***
Dimineață. Devreme, mult prea devreme. Drum lung. Galați. Sala Polivalentă. Concert. De fapt, un recital în cadrul unui festival de muzică. Nu se mai ține, astăzi, acel festival. Au fost cântecele pe care, până atunci, le ascultam de la radio, de la televizor, de pe caseta ascultată până la epuizare. Au fost și lacrimi și emoții. A fost un gol în stomac. A fost și teama, la final, de a nu îndrăzni prea mult. Se terminase frumos. La final, a fost extazul unei seri pe care n-o mai trăisem până atunci și care, venise după unul ratat, nu prea departe de acesta. N-a mai fost putere pentru curajul de a cere măcar un minut din aerul lui, respirat cît mai aproape. Am plecat cu gîndul doar că acela nu va fi ultimul concert, ultima întâlnire. Și chiar n-a fost... Povestea continuă și azi! Fusese doar introducerea....