Nu înțeleg de ce artiștii români nu mai sunt interesați să cînte în limba română. Cu greu găsești, într-o lună, 10 piese noi demne de a fi numite, melodii românești. Majoritatea dorește să cânte în engleză chiar dacă, da, pronunția lasă de dorit, ori textul nici măcar nu e ok. Cântă în engleză și sună bine că, da, piesa "X" are ditamai succesul în cluburile și radiourile din Turcia, Grecia, etc. Și ce dacă, dacă tu ca artist nu ești cunoscut... Nici acolo, nici în țara ta! O piesă vinde un sezon, două (e deja cam mult!) dar nu te conservă în timp, nu-ți clădește personalitatea. Bine, cred că cei de azi nici nu-și doresc asta! Le e suficient câștigul de moment și opulența respectivă. Probabil, suficient cât să trăiască bine vreo 10 ani de acum încolo, ori cît să deschidă o altă afacere. Și apoi, dacă mai e deschis și pentru ei drumul muzicii, bine. Dacă nu, la fel de bine! Și totuși ce ne facem cu istoria muzicii românești căci, nu-i așa, un prezent fără istorie, fără trecut se clatină serios. Rămânem în continuare la personalitățile muzicale clădite cu seriozitate în anii '80-'90, căci, tot ele sunt și astăzi când se dorește o discuție de calitate despre muzică și prea puțin din cei care au trecut prin topurile muzicale românești pe la începutul anilor 2000 sunt chestionați cu privire la subiectul în cauză. Cînd ne amintim melodiile care au făcut succes în muzica românească, mintea parcă refuză să meargă mai departe de pragul anilor 2000 (deși au trecut 11 ani), cînd muzica autohtonă s-a multiplicat în genuri diverse, cînd s-a pus accent pe producție mai mult decât pe ideea de a crea modele. Era o vreme, cînd cei mai mici își alegeau modele dintre cei care apăreau pe micul ecran, iar modelele respective își construiau imaginea cu o minuțiozitate incredibilă. Erau atenți la fiecare mic detaliu care ar putea să-i anuleze ca personalități, ca modele pentru tînăra generație. Astăzi, cei mici nu prea au încotro; constată că din trei apariții la tv devii vedetă, iar setea de celebritate pune stăpânire pe tot mai multe minți mature sau de copil. Celebritatea e o cheie care se potrivește doar oamenilor capabili să păstreze peste timp acest deziderat. Nu oricine poate fi capabil să-și asume lecția celebrității; în România, a fost înțeleasă greșit și, vedetă e cel care are gura mare și pic de rușine pentru ceea ce poate să arunce cu ea. E nedrept căci, așa se nasc alte "guri mari", capabile la rîndul lor să distrugă mitul vedetei, deja anulat. Ce putem face? A repara o construcție e mai greu decît să ridici una nouă; noi n-avem încotro. Dacă dorim să se schimbe ceva în aluatul de fabricație al vedetelor românești, trebuie să "reparăm" ceva în construcția noastră umană. Sigur, acolo, s-a deșurubat ceva și nu mai funcționează. Elasticul alegerilor pe care le facem e slăbit; ne trebuie o însănătoșire a propriei minți, iar primii care au control asupra acestui fapt sunt factorii de răspăndire ale modelelor, ale valorilor sub care ar trebui să trăim.Nu înțeleg de ce artiștii români nu mai sunt interesați să cînte în limba română. Cu greu găsești, într-o lună, 10 piese noi demne de a fi numite, melodii românești. Majoritatea dorește să cânte în engleză chiar dacă, da, pronunția lasă de dorit, ori textul nici măcar nu e ok. Cântă în engleză și sună bine că, da, piesa "X" are ditamai succesul în cluburile și radiourile din Turcia, Grecia, etc. Și ce dacă, dacă tu ca artist nu ești cunoscut... Nici acolo, nici în țara ta! O piesă vinde un sezon, două (e deja cam mult!) dar nu te conservă în timp, nu-ți clădește personalitatea. Bine, cred că cei de azi nici nu-și doresc asta! Le e suficient câștigul de moment și opulența respectivă. Probabil, suficient cât să trăiască bine vreo 10 ani de acum încolo, ori cît să deschidă o altă afacere. Și apoi, dacă mai e deschis și pentru ei drumul muzicii, bine. Dacă nu, la fel de bine! Și totuși ce ne facem cu istoria muzicii românești căci, nu-i așa, un prezent fără istorie, fără trecut se clatină serios. Rămânem în continuare la personalitățile muzicale clădite cu seriozitate în anii '80-'90, căci, tot ele sunt și astăzi când se dorește o discuție de calitate despre muzică și prea puțin din cei care au trecut prin topurile muzicale românești pe la începutul anilor 2000 sunt chestionați cu privire la subiectul în cauză. Cînd ne amintim melodiile care au făcut succes în muzica românească, mintea parcă refuză să meargă mai departe de pragul anilor 2000 (deși au trecut 11 ani), cînd muzica autohtonă s-a multiplicat în genuri diverse, cînd s-a pus accent pe producție mai mult decât pe ideea de a crea modele. Era o vreme, cînd cei mai mici își alegeau modele dintre cei care apăreau pe micul ecran, iar modelele respective își construiau imaginea cu o minuțiozitate incredibilă. Erau atenți la fiecare mic detaliu care ar putea să-i anuleze ca personalități, ca modele pentru tînăra generație. Astăzi, cei mici nu prea au încotro; constată că din trei apariții la tv devii vedetă, iar setea de celebritate pune stăpânire pe tot mai multe minți mature sau de copil. Celebritatea e o cheie care se potrivește doar oamenilor capabili să păstreze peste timp acest deziderat. Nu oricine poate fi capabil să-și asume lecția celebrității; în România, a fost înțeleasă greșit și, vedetă e cel care are gura mare și pic de rușine pentru ceea ce poate să arunce cu ea. E nedrept căci, așa se nasc alte "guri mari", capabile la rîndul lor să distrugă mitul vedetei, deja anulat. Ce putem face? A repara o construcție e mai greu decît să ridici una nouă; noi n-avem încotro. Dacă dorim să se schimbe ceva în aluatul de fabricație al vedetelor românești, trebuie să "reparăm" ceva în construcția noastră umană. Sigur, acolo, s-a deșurubat ceva și nu mai funcționează. Elasticul alegerilor pe care le facem e slăbit; ne trebuie o însănătoșire a propriei minți, iar primii care au control asupra acestui fapt sunt factorii de răspăndire ale modelelor, ale valorilor sub care ar trebui să trăim.
Comentarii