De fapt, ce este toamna? Aş spune că e perioada din an despre care, atunci când se apropie sau deja a venit, scriu mai mult. De vină, e cel mai probabil, melancolia fără de care toamna nu ar putea exista. Toamna e, după mine, melancolia întruchipată. Aşa cum primăvara înseamnă candoare datorită renaşterii naturii, toamna se descrie ca fiica cea melancolică a Bătrînului An. Când vine toamna, ne pare rău că ziua se micşorează şi regretăm frigul care ne ustură. Când toamna se aşterne peste sufletul nostru, gândurile îşi pierd ceva din optimismul estival. Culoarea roz devine un fel de maron, iar sandalele lasă loc pantofilor sau chiar a unor cizme subţiri. Când se termină septembrie începem numărătoarea inversă până la sărbătoarea Crăciunului. E nefiresc să nu fie aşa, cînd din coperţile revistelor sau, mă rog, din tot mai multe pagini online, zîmbesc ştrengar reclame pentru brazi, globuri şi seri cu Moş Crăciun... Când toamna se instalează, simţi acut miros de vinete şi ardei copţi, de mere coapte, de scorţişoară, miere, ceai şi toate celelalte acareturi specifice tristului anotimp. Toamnă e când studenţii îşi reiau obiceiul de a-şi selecta seminariile şi cursurile la care participă. E toamnă când copiii încep să numere zilele până la prima lor vacanţă şcolară şi când, în casă, miroase a zacuscă şi struguri copţi. Toamnă e cînd, treptat, terasele se închid, iar berea ori sucul rece devin ciocalată ori capuccino cald. E din ce în ce mai toamnă când fereastra devine mai avară-n lumini fierbinţi de soare. E toamnă şi ne pierdem în întâmplări ale zilei scăpînd melancolia prin albele zări ale sărbătorii ce vine....De fapt, ce este toamna? Aş spune că e perioada din an despre care, atunci când se apropie sau deja a venit, scriu mai mult. De vină, e cel mai probabil, melancolia fără de care toamna nu ar putea exista. Toamna e, după mine, melancolia întruchipată. Aşa cum primăvara înseamnă candoare datorită renaşterii naturii, toamna se descrie ca fiica cea melancolică a Bătrînului An. Când vine toamna, ne pare rău că ziua se micşorează şi regretăm frigul care ne ustură. Când toamna se aşterne peste sufletul nostru, gândurile îşi pierd ceva din optimismul estival. Culoarea roz devine un fel de maron, iar sandalele lasă loc pantofilor sau chiar a unor cizme subţiri. Când se termină septembrie începem numărătoarea inversă până la sărbătoarea Crăciunului. E nefiresc să nu fie aşa, cînd din coperţile revistelor sau, mă rog, din tot mai multe pagini online, zîmbesc ştrengar reclame pentru brazi, globuri şi seri cu Moş Crăciun... Când toamna se instalează, simţi acut miros de vinete şi ardei copţi, de mere coapte, de scorţişoară, miere, ceai şi toate celelalte acareturi specifice tristului anotimp. Toamnă e când studenţii îşi reiau obiceiul de a-şi selecta seminariile şi cursurile la care participă. E toamnă când copiii încep să numere zilele până la prima lor vacanţă şcolară şi când, în casă, miroase a zacuscă şi struguri copţi. Toamnă e cînd, treptat, terasele se închid, iar berea ori sucul rece devin ciocalată ori capuccino cald. E din ce în ce mai toamnă când fereastra devine mai avară-n lumini fierbinţi de soare. E toamnă şi ne pierdem în întâmplări ale zilei scăpînd melancolia prin albele zări ale sărbătorii ce vine....
Comentarii