Sâmbătă seară s-a desfășurat o acțiune dedicată copiilor care nu au mai apucat să se nască sau care au murit prea de timpuriu. Toate bune și frumoase. Lumânări peste tot, mămici cu lacrimi în ochi, amintirea bebelușilor născuți sau care încă nu au văzut lumina zilei. O imagine idilică. Un punct de sprijin în durerea părinților! Nimic de reproșat! Nu am știut până azi cum să privesc astfel de manifestări pentru că, rugăciunea către Dumnezeu necesită doar puterea interioară; mi se pare că nu avem nevoie de lume în jur ca să mulțumim lui Dumnezeu, ca să ne rugăm Lui. Nu am contrazis nici dorința oamenilor care au dorit să se expună în acest mod; fiecare își organizează viața după bunul plac. Nici acum n-o fac, doar că ceea ce a spus preotul astăzi la slujbă mi-a dat de gîndit, ori mai bine zis, mi-a dat un răspuns la incertitudinea de a găsi o părere despre acest gen de acțiuni. Nu mi-a plăcut niciodată ca ziarist să pozez personalități în biserică, în timp ce-și înalță rugăciunea către Divinitate; nu-mi place pentru că am considerat mereu că e momentul lor cu Dumnezeu, iar rugăciunea nu trebuie deteriorată de factorii externi. Bun, revenind la spusele preotului, astfel de acțiuni sunt permise, doar că întrebarea care se pune firesc, e câte dintre mămicile care au răspuns afirmativ acestei întâlniri, vin și se roagă la Bisercă pentru mîntuirea sufletelor nevinovate??? Pentru că, Biserica e Casa lui Dumnezeu iar mântuirea și binecuvîntarea le găsești acolo! Repet, nu am nimic cu astfel de acțiuni, atîta doar că au ceva, nu păgîn, dar care se îndepărtează de adevărata rugaciune.... Căci rugăciunea adevărată, așa cred eu, se face în intimitate, fără lumini, fără fast, fără zgomot...E pur si simplu, relația ta cu Dumnezeu!Sâmbătă seară s-a desfășurat o acțiune dedicată copiilor care nu au mai apucat să se nască sau care au murit prea de timpuriu. Toate bune și frumoase. Lumânări peste tot, mămici cu lacrimi în ochi, amintirea bebelușilor născuți sau care încă nu au văzut lumina zilei. O imagine idilică. Un punct de sprijin în durerea părinților! Nimic de reproșat! Nu am știut până azi cum să privesc astfel de manifestări pentru că, rugăciunea către Dumnezeu necesită doar puterea interioară; mi se pare că nu avem nevoie de lume în jur ca să mulțumim lui Dumnezeu, ca să ne rugăm Lui. Nu am contrazis nici dorința oamenilor care au dorit să se expună în acest mod; fiecare își organizează viața după bunul plac. Nici acum n-o fac, doar că ceea ce a spus preotul astăzi la slujbă mi-a dat de gîndit, ori mai bine zis, mi-a dat un răspuns la incertitudinea de a găsi o părere despre acest gen de acțiuni. Nu mi-a plăcut niciodată ca ziarist să pozez personalități în biserică, în timp ce-și înalță rugăciunea către Divinitate; nu-mi place pentru că am considerat mereu că e momentul lor cu Dumnezeu, iar rugăciunea nu trebuie deteriorată de factorii externi. Bun, revenind la spusele preotului, astfel de acțiuni sunt permise, doar că întrebarea care se pune firesc, e câte dintre mămicile care au răspuns afirmativ acestei întâlniri, vin și se roagă la Bisercă pentru mîntuirea sufletelor nevinovate??? Pentru că, Biserica e Casa lui Dumnezeu iar mântuirea și binecuvîntarea le găsești acolo! Repet, nu am nimic cu astfel de acțiuni, atîta doar că au ceva, nu păgîn, dar care se îndepărtează de adevărata rugaciune.... Căci rugăciunea adevărată, așa cred eu, se face în intimitate, fără lumini, fără fast, fără zgomot...E pur si simplu, relația ta cu Dumnezeu!
Comentarii