Sunt situații în viață când ești în punctul de a renunța la tot, dar ți-e milă de fiecare cărămidă pe care ai ridicat-o. Atunci, parcă și o palmă dată peste obraz sau un picior în fund te-ar fi lăsat mai indiferent. Nu pot accepta ideea că superficialitatea acoperă umanitatea. Dar e din ce în ce mai usturătoare vibrația asta. Superficialitatea e prea prezentă în viețile noastre, e ca un virus care îți mânâncă fiecare piesă din calculator. E atît de ușor să anulezi vise, să destrami speranțe și planuri și mai ales să lovești acolo unde doare mai rău: în propriile realizări. Pentru ce? Pentru că de fapt nici nu-ți pasă că o faci sau nici măcar nu știi...Și dacă ai inversa rolurile? Să împletești de zor la un ciorap pînă cînd toată lumea începe să laude lucrarea și cineva bagă foarfecul în el ori măcar ciupește atît cît să se desprindă cîteva ochiuri. Ai reacționa bine? Ai avea goluri de regrete în stomac? Ți s-ar umple ochii de lacrimi? La ce bun? Pe cine ar interesa? Trăim într-o lume în care nimeni nu-ți vrea binele și nici măcar nu e interesat de prezența ta. E un punct de la care simți că tot o iei de la capăt. Iar capetele nu sunt întotdeauna plăcute. Nici finalurile, nici începuturile de drum. Pe cine interesează? Pe nimeni. Și atunci, de ce fac în așa fel încît să-ți clatine visele? La ce bun, așadar s-o iei de la capăt, să te implici pentru un nou început?Sunt situații în viață când ești în punctul de a renunța la tot, dar ți-e milă de fiecare cărămidă pe care ai ridicat-o. Atunci, parcă și o palmă dată peste obraz sau un picior în fund te-ar fi lăsat mai indiferent. Nu pot accepta ideea că superficialitatea acoperă umanitatea. Dar e din ce în ce mai usturătoare vibrația asta. Superficialitatea e prea prezentă în viețile noastre, e ca un virus care îți mânâncă fiecare piesă din calculator. E atît de ușor să anulezi vise, să destrami speranțe și planuri și mai ales să lovești acolo unde doare mai rău: în propriile realizări. Pentru ce? Pentru că de fapt nici nu-ți pasă că o faci sau nici măcar nu știi...Și dacă ai inversa rolurile? Să împletești de zor la un ciorap pînă cînd toată lumea începe să laude lucrarea și cineva bagă foarfecul în el ori măcar ciupește atît cît să se desprindă cîteva ochiuri. Ai reacționa bine? Ai avea goluri de regrete în stomac? Ți s-ar umple ochii de lacrimi? La ce bun? Pe cine ar interesa? Trăim într-o lume în care nimeni nu-ți vrea binele și nici măcar nu e interesat de prezența ta. E un punct de la care simți că tot o iei de la capăt. Iar capetele nu sunt întotdeauna plăcute. Nici finalurile, nici începuturile de drum. Pe cine interesează? Pe nimeni. Și atunci, de ce fac în așa fel încît să-ți clatine visele? La ce bun, așadar s-o iei de la capăt, să te implici pentru un nou început?
Comentarii