Fabrica de iluzii de la televizor

Ca tot românul, mă uit (că, deh! în altă parte, unde să mă uit!) la formatele româneşti ale show-urilor de televiziune "xFaxtor" şi "Vocea României". Toate bune şi frumoase, doar că, ceea ce văd pe "sticlă", îmi pare pavat cu reflectoarele unor minţi dominate doar de dorinţa de rating şi înavuţire. Nu mi se pare că cele două emisiuni au vreo legătură cu promovarea valorii, a talentului. E drept că, în cadrul lor, evoluiază tineri cu un potenţial puternic, tineri talentaţi care abia acum sunt văzuţi, dar de care, după terminarea acestor formate, se va alege praful, ca să nu spun anonimatul. Mai ştie cineva ceva de Narcis Ianău? Dar de băiatul care a câştigat pentru acel cîntec hip-hop că, apropo i-am şi uitat numele? Sunt emisiuni în care se mimează la cel mai înalt grad dorinţa de a promova, lansarea tinerelor talentelor... Dar, dincolo de asta, trist mi se pare altceva! Pierderea acestor talente în praful de stele împrăştiat peste ei! E atât de superficial totul! E o iluzie pe care aceşti tineri şi-o construiesc crezând că apariţia la un astfel de show le va aduce succesul, rampa scenei le va fi la degetul mic. E o fabrică de iluzii cu care se hrănesc, de la o săptămână la alta, chiar dacă, da, fac pregătire cu mentori consacraţi, sunt selectaţi, sunt votaţi, sunt mega-apreciaţi... Dar, atît! Căci, mai departe, după ce luminile show-ului se vor stinge, rămân la fel de singuri. Niciunul din mentorii aceia care i-au mega-apreciat nu va mai fi interesat de ei. Niciunul din profesorii de moment nu le va mai deschide uşa căci, da, la show o fac pe banii postului-gazdă. Şi nici măcar postul nu le va mai deschide uşa, dacă nu vor aduce "un bun" de rating... E atâta falsitate în construcţia acestor jocuri cîtă superficialitate îmbracă emisiunile de televiziune de acum. Sunt lacrimi smulse dintr-un ataşament faţă de concurenţii care părăsesc competiţia pe care aş fi curioasă să-l văd şi după ce emisiunea îşi încheie primul sezon. Sunt aprecieri mari adresate unor tineri înţesaţi de premii pe care nimeni (deşi toţi cei implicaţi au putut s-o facă, într-un fel sau altul!) nu i-a promovat până acum. Sunt stagii de pregătire cu profesori cu nume greu în muzică din partea cărora aş vrea să aud recomandări pentru diferite spectacole ale tinerilor pe care i-au pregătit şi după ce nu mai au camera de filmat în faţă... E totul o iluzie căci nimeni nu moare de grija ta dacă nu reprezinţi pentru ei un produs vandabil, dacă nu le aduci bani, fie că asta înseamnă rating ori mii de unităţi vîndute pentru un album...

Comentarii