Poveste unui fulg de nea, în prag de Crăciun

Într-o bucată dintr-un fulg de nea simți respirația naturii; rece și albă așa cum e ea. Adună bucata aceea de fulg povești nerostite și vise ce iau o formă de suflet. În timp ce privești zborul acelui fulg, chiar daca vezi doar jumătate din el, sufletu-ți cântă colinde și nu, nicăieri, nimeni nu cîntă... Atinge pământul fulgul, iar gândul trosnește miros de brad încărcat cu dulciuri; nu e nimeni încă în jur târând după el prin zloată pomul cel verde smuls abia din pădure. E un fulg ce-și îngreunează căderea, sedus de privirea-ți lungă. E un fulg care, cînd se topește, lasă în urma lacrima unui dor de un Crăciun alb și fierbinte...

Comentarii