Românilor li se întâmplă frecvent nedreptăți la concursurile internaționale indiferent că e vorba de gimnastică, fotbal sau orice altă disciplină sportivă la care ai noștri se pregătesc enorm. Dar și când greșesc ai noștri, să te ții bine! Cătălina Ponor a făcut, marți, un sol excepțional! Aș spune că prima treaptă a podiumului îi aparținea, dar, cum spuneam, românilor li se întâmplă deseori nedreptăți. Istoria e plină de astfel de exemple! Sandra Izbașa pare însă că s-a mulțumit cu un singur aur, cel obținut la sol, lucru neîntâlnit la româncuțele noastre de la gimnastică. Rupeau tot! La echipe, la individual, la aparate! Să ne amintim podiumul cu cele trei gimnaste de la Sydney! A fost posibil pentru că toate s-au cabrat pe forma victoriei! Răducan, Miloșovici, Gogean, Amânar, Olaru au plecat mereu din competiții cu medalii la fiecare aparat. Luptau cu îndârjire! Pierdeau doar când presiunea era prea puternică, dar și atunci simțeai cum sîngele clocotea în ele cât timp îmbrățișau aparatul. Sandra Izbașa a început incredibil. Românii din spatele micului ecran o vedea deja din nou campioană olimpică la sol. Neatenția a lovit din plin chiar la final. Sandra și-a pierdut echilibrul și a căzut! Mi se pare o greșeală copilărească. Faci totul perfect. Îți ies toate diagonalele ca la carte și, la final, o dai în bară pentru că, gata s-a terminat! Mintea mea jonglează cu imaginile în care Andreea Răducan își termina solul cu vestita ei mișcare de victorie; nici măcar când a fost sub presiunea nurofenului (și nu e ușor pentru un copil să fie acuzat pe nedrept că s-a dopat) nu a gafat, nu a comis greșeli cu toate că sigur, ar fi fost iertată. Românii ar fi mângâiat-o știind cât de greu i-a fost să facă acel exercițiu după ce a luptat cu răutatea oamenilor mari. Sandra a avut aurul în mână și l-a dat cu prea multă lejeritate! E aproape penibil ca un campion olimpic să termine la următoarea olimpiadă pe ultimele locuri! E drept că, din păcate, americancă să fi fost, probabil, dacă nu obținea aurul era pe podium. Dar, cu atât mai mult cu cât ești conștient de dificultatea de a fi român, trebuie să faci tot ce poți ca să reziști! Am demonstrat-o de atâtea ori că suntem peste americani, chiar și așa cu furtișagurile lor, cu viclenia lor, cu dorința lor expresă de a lua tot. Noi ca români le-am luat-o de multe ori înainte. Și mă îndoiesc că a fost mai greu atunci decât acum! Au fost emoții la fel de mari. Au fost dureri și dificultăți de adaptare la fel de încrâncenate. Aș spune chiar, a fost și mai puțină libertate față de cum se bucură fetele acum. Și totuși, atunci greșeam mai puțin, obțineam mai mult, eram mai fericiți după Olimpiadă! Să fie, ce? Mai puțină seriozitate, mai mult efort, prea multă încredere? Ceva nu e la fel și, din păcate, nu e în favoarea noastră!
Comentarii