Încă o vacanță pe litoral


Vara își macină ultimele zile, dar cu toate acestea, încă e cald. Vremea e bună de plajă și cei care încă petrec la mare au noroc. Probabil că și apă e caldă încă. M-am bucurat și eu de câteva zile la mare. A fost aproape o săptămână, grație, ca și anul trecut, festivalului Mamaia. În caz contrar, vedeam doar marea din cadă:)). Am ales să trec mai întâi prin București și, împreună cu ceilalți ziariști acreditați la festival, să ajungem în cea mai fițoasă stațiune de pe litoral. Nu mi s-a părut fițoasă, cît mai ales scumpă. Seara tîrziu, nu prea se cunoștea că e vacanță. După ora 23.00, deja magazinele erau închise așa ca dacă ți-era foame sau aveai chef de o palavră cu prietenii, n-aveai prea mult de ales: ori restaurantul hotelului unde erai cazat (dacă nu cumva se anunțase vreo cumetrie, petrecere) ori camera de hotel căci terasele, seara tîrziu, nu-și mai primeau turiștii. Deci, aproape întuneric pe faleză! Am ales bine pentru că am avut ocazia să călătoresc cu oameni dragi mie, iar asta nu poate decât să-ți aducă o companie plăcută. Am avut senzația sau poate chiar a fost real că, de data aceasta, am ajuns ceva mai repede. Anul trecut, parcă ajunsesem în stațiune mai pe la 3. Acum, la 2 eram deja în camera de hotel cu bagajele, gata, să le desfacem. Am avut prima conferință chiar miercuri după care program de voie. 

Ca și anul trecut am participat chiar din prima zi la o emisiune muzicală de la Radio Vacanța. Am fost invitată alături de colegul Mircea Nicolau să discutăm despre festivalul Mamaia. Eram atât de obosită că, spre finalul celor aproape două ore, cît am rezistat, încercam doar să nu pierd prea mult din povești. Intervențiile mele spre finalul emisiunii deveniseră mai rare din cauza obositorului drum! Deh, petrecusem o noapte pe tren în care cu greu am închis ochii... Figura de la Radio Vacanța am repetat-o și vineri, de data aceasta, alături de noi, a fost și Titus Andrei. El a fost invitatul principal, iar noi l-am secondat. Cred că a ieșit o discuție plăcută, caldă, prietenească! Muzica unește oameni, împletind pasiuni. 

Am fost cazată la Hotel Dacia  Sud (am uitat să mă interesez dacă este și Dacia Nord!). iar condițiile au fost chiar bune. Masa de la restaurant însă foarte scumpă. Am rămas șocată când, pe o banală ciorbă de burtă și un suc, am dat aproape 30 lei!!! În ziua aia, doar aia a fost masa de prânz =)). Pe plajă, altă distracție. Volei în apă, plajă, poze....Deh, nu poți să nu profiți de aceste lucruri chiar dacă ești venit cu acreditare la Festivalul Mamaia. La urma urmei am împărțit lucrurile corect; și treabă și distracție. 

Sigur că nu puteam rata satul de vacanță și, sincer, dacă aș fi avut mai mulți bani, aș fi încercat mai multe tiribombe, dar altfel m-am mulțumit cu cea care, după prietena Iulia, dă senzațiile cele mai tari. Senzația a fost mereu că se va desprinde bara cu care eram prinși și vom cădea. Dar când am ajuns jos singura vorbă a fost "Mai vreaaaau!". Una peste alta, senzația e unică, greu de descris, dar  ușor periculoasă! :))) La anul încerc ciocanu':))). Poate vor fi și clienți! App, de fițele Mamaii. Nici măcar în satul de vacanță nu am mai găsit busculada de altă dată. Dar n-aș zice că nu sunt turiști pentru că plaja a fost în fiecare zi plină încă de la orele dimineții și, în ciuda avertizărilor medicilor, chiar și în toiul amiezii. Deci, oameni erau! 

Seara o petreceam la festival, la teatrul de vară. Prima seara a fost specială prin recitalul dedicat lui Aurelian Andreescu. Cred că a fost singurul recital de la care lumea nu a plecat pînă la final. În schimb, în celelalte seri, până la final, tot mai multe scaune rămâneau goale! Am mers foarte mult pe jos în toate zilele; am preferat să o fac. Am făcut febră musculară, dar mi-a plăcut. Am mers dintr-un capăt într-altul al stațiunii căutând articole vestimentare la preț redus doar că, spre deosebire de anii trecuți, nu am mai fost foarte încântată. Cam aceeași marfă peste tot și cam aceleași prețuri. M-am ales cu un super tricou după modelul celui cumpărat întâi de Iulia. Deh, shoppingul se ia!!! E boală:)) Și n-am rezistat până când nu mi-am făcut un tricou roșu cu sigla TopRomânesc.ro. Cum să nu am așa ceva??? Mai ales că siteul administrat de mine are logo nou ;)) Reacția lui Titus la vederea tricoului a fost genială. În prima seară a schițat un zâmbet și s-a bucurat, în timp ce Andrei Partoș care stătea lângă el la masa juriului a zis: "ți-ai făcut și tu ca aia mică". Adică, da, Iulia! Dar cum era să nu am și eu:p;)) A doua zi, văzând tricoul pe lumină, Titus a spus: "Nu pot să mă știu pe un tricou:)))". 

Ar mai fi ceva de subliniat. Încep să fiu cunoscută cu numele de furnicutza. L-am abordat pe Temișan după ce a cîntat în semifinală, avînd în cap tot textul de prezentare, dar n-a fost nevoie de el. Mi-a zis simplu: "Furnicutza, ce faci???" Am rămas fără grai pentru câteva secunde, apoi discuția respectivă! Lucruri oarecum banale! Deci, my name is ...Furnicutza:))). 

N-am dormit mai mult de 4 ore pe noapte dar a fost funny. Până să ne băgăm în pat la o oră rezonabilă -24.00, 1.00- aproape că picam din picioare de somn. Cum ne băgam în pat, cum răsăreau subiectele! Și uite așa adormeam după 1-2:))). 

Și ar mai fi ceva de spus! Am reușit să văd răsăritul!:)) Cu greu, aproape că era să-l ratez, m-am trezit la 5.30, luni dimineață, pentru a vedea cum răsare soarele. Ne culcasem la 2 și, ca să te trezești la 5.30, era o mare problemă! Când am ajuns jos, ușa hotelului era închisă:))) Noroc cu doamnele de la recepție care au sesizat intenția noastră romantică=))). Într-adevăr peisajul e magnific și merită efortul unei treziri matinale. Dar era să ratăm fix când soarele se ivea pe cer crezînd, la un moment dat, că luni va fi singura zi cu nori și, deci soarele nu mai răsare. Când să plecăm, apăruse în sfîrșit... Și așa, nu am ratat mare noastră așteptare:))) 

M-am bucurat și de întâlnirea cu Ionel Tudor prezent la festival, cu Andreea Andrei care, când m-a vazut mi-a zis "Papanaș, ce faci?" N-a uitat! Și am văzut-o pe Maia, nepoțica lor și fata lui Andrei Tudor.

Una peste alta, au fost 6 zile în care am uitat de Botoșani și care mi-au adus bucurie în suflet prin întâlniri cu oameni dragi, împliniri sufletești, regăsiri, etc. A fost o vacanță așa cum îmi place mie: activă și plină de energie. 

Comentarii