Am participat în weekend la două manifestări. La una cu voia mea, la cealaltă fără voia mea, un fel de obligație sau mai bine spus, neștiință:)). Una, sâmbătă, alta, duminică. Ambele, în afara orașului. Ambele, având în centrul desfășurării lor, copii, mai mici sau mai mari. Nu mi-am dat seama când am participat că voi ajunge să le compar având credința că sunt două manifestări distincte, două evenimente cu tematică diferită. Pînă la un punct așa a și fost. A fost, dar am simțit diferența între ceea ce face omul simplu încă mai puțin acaparat de puterea banului și ceea ce face omul avut, care-și dorește pentru sine tot mai mult, căutând să-și îndese buzunarele din orice activitate pe care o întreprinde, din orice pas pe care îl face, poate până și din propria respirația sau respirația celorlalți. Sâmbătă, m-a bucurat doar întâlnirea cu trei copile dragi sufletului meu, voci speciale, talente în adevăratul sens al cuvântului -Isabela, Oana și Miruna. Ei, da și cu colega, Steliana! În rest, un amalgam de copii și tinere aspiranți și aspirante la titlul de miss și mister (în cazul celor mici!) supuși la câteva probe în fața propriilor părinți, a organizatorilor și atât... Duminică, am redescoperit tradiția populară. Nu mă simt foarte atrasă de folclorul românesc în sensul de a asculta zi de zi muzică populară, dar ce s-a întâmplat duminică la Vorona, m-a pus pe gânduri. E cunoscut faptul că la Vorona tradițiile sunt păstrate cu sfințenie. Oamenii nu sunt deranjați că nu-s în pas cu moda. Pentru ei contează ca portul lor popular, meșteșugul pe care îl făuresc cu grijă, atenție și migală să fie puse în valoare, lumea să le cunoască. Duminică, la Vorona, am cunoscut o suflare de oameni care au reușit să transforme școala la care învață și predau - Școala Alexandru Ioan Cuza din satul Vorona Nouă - într-un suflet. Școala desfășoară de 16 ani, Zilele Școlii și, cu ocazia aceasta, profesorii și elevii au organizat, cum e tradiția, o suită de manifestări printre care o expoziție de dovleci, o expoziție hand-made cu lucruri reprezentând tradițiile și recolta lor (anul trecut recolta a fost exemplificată cu produse adevărate; anul acesta, recolta n-a mai fost așa bogată, deci laudă mai puțin în sensul acesta, dar deh nu e vina oamenilor!). Au organizat în curtea școlii o șezătoare la care elevii și profesorii-toți îmbrăcați în costume populare- au cântat, au redat prin versuri și replici din marile opere literare importanța și specificul poporului românesc. Ce alt popor ilustrează mai bine în operele lui descântul,, de exemplu?! Copiii și profesorii de la Școala din Vorona Nouă au pus în ramă aceste valori ale neamului românesc. Și au făcut-o neașteptat de bine și fără să plictisească! Iar asta nu e puțin lucru. Nu sunt suficienți banii ca să reușești asta. E nevoie, dincolo de bani și de mult, foarte mult suflet căci fără dragoste, fără implicare, nu ai decât proba unei foi pe care o dai, a unei acțiuni bifate, a unor linii trasate cu pixul pe hârtie, a unor relații umane seci în care comunicarea se rezumă la termeni tehnici. Spre exemplu, duminică, la Vorona, întreaga activitate s-a încheiat cu voie bună, cu o masă, dar mai ales cu un chef de bună-dispoziție spre cântat din cântecele vechi românești, în timp ce sâmbătă, la miss-uri și mister-i, totul s-a încheiat cu ridicare din umeri, cu fermoare și nasturi încheiați la geci, cu salutări în grabă, cu mașini plecate imediat ce cortina s-a lăsat peste concurs. Și mai e ceva de spus despre Vorona de duminică. Nici urmă de stres. Nicio picătură de oboseală. Niciun pas greșit. Nicio ambrambureală și nicio taxă de înscriere sau de intrare la vreuna dintre expoziții, la șezătoare, la intrarea în școală pe timpul activităților desfășurate. Totul a fost natural căci, nu-i așa tradiția se naște din natură iar naturalul înseamnă suflet!
Comentarii