2012, la puricat...

2012. S-a vorbit mult că e anul sfârșitului de lume. N-am crezut, evident în afirmația asta! Numai Bunul Dumnezeu știe când vrea să fie acest sfârșit. Poate că vine treptat până la ultimul om. Poate nu e necesar un potop, o nimicire în masă ca să fie sfârșitul lumii...

Una peste alta, să trag o concluzie generală asupra lui 2012: Nu a fost clar un an strălucitor. Nici măcar un an bun nu l-aș numi! Cu două înfrângeri și două decese în familie e clar că 2012 nu poate fi numit nici măcar bunicel.

A fost un an mai prost ca 2011, dar care a adus, să spunem așa, un pic de înțelepciune în plus. A fost un an cu multe exerciții. Prefer cuvântul acesta și nu încercări pentru că într-adevăr destinul m-a încercat dar parcă au fost ani când l-am simțit mai puternic.

2012, trăgând linia, a început prietenos. Am întâlnit-o pe micuța și scumpa Maria Crăciun și, la una dintre întâlniri am pus umărul. Am făcut-o cu  tot sufletul pentru că tare mi-e drag copilul acesta, tare mult apreciez talentul și modestia ei și a mămicii ei. N-am să uit prea ușor, chiar deloc întâmplarea pe care am s-o numesc aici, Brăila. A fost un alt vis pe care mi l-am împlinit de care sunt mândră!L-am revăzut pe primul meu șef datorită căruia sunt astăzi în presă, m-am reîntâlnit cu prietenul Titus Andrei și micuța Maria Crăciun, de data aceasta venind pentru mine de la Galați. Mi-a dat cel mai frumos cadou primit în acest an: o cană cu mesajul =pentru cea mai draga frunicuta de pe pamant= . A făcut-o cu suflet si mi-a demonstrat iubire! Sper că am reușit, la rândul meu să-i răspund cu măcar jumătate din cantitatea de iubire pură pe care mi-a demonstrat-o ea si pe care o simt pentru ea...

De pe la sfârșitul lunii mai a început un fel de declin: cele două înfrângeri, dezamăgiri, necazurile din familie- verișoara mea și unchiul meu au plecat Dincolo- suficiente încât să știrbească din strălucirea începutului de an. Probabil așa a fost să fie ca să te întărești să-ți dorești mai mult, să vezi bucuriile mici care se întâmplă cu ochii unui copil.

Peste toate, trebuie să adaug mulțumirea sufletească pentru continuitatea ziarului Buzz, publicație pe care o realizez împreună cu trupa mea de mici reporteri. Aprecierile unor oameni importanți, dar și gândul frumos venit din partea celor la care a ajuns ziarul Buzz mă fac să merg înainte!

Ziarul Buzz a depășit UN AN, iar asta se datorează oamenilor care ne ajută, copiilor cărora le este drag să scrie și care acum își doresc să devină jurnaliști, precum și tuturor celor care descoperă, lună de lună, micuța noastră întâmplare! O numesc întâmplare pentru că practic așa s-a născut: din întâmplare! O întâmplare fericită!

In rest, 2012 a însemnat, Slava Domnului Sanatate, ceea ce mare lucru, iar pentru 2013 îmi doresc la fel, mie si celor dragi mie. Cat priveste celelalte lucruri pe care le doresc le-am îndesat bine in suflet și le încalzesc zi de zi cu rugăminți către Cel de Sus pentru a se transforma din vise în realitate!