Săptămână de săptămâna, Agenţia Judeţeană pentru Ocupare Forţelor de Muncă scoate zeci de posturi la concurs. Cei care sunt în căutarea unui loc de muncă jubilează. Li se întrezăreşte o fărâmă de speranţă. Depun CV şi mai respiră fără oftatul lung şi plin de deznădejde. Până când? Până când pun mâna pe telefon şi află că nu au ceva ce trebuie acolo la post la CV chiar dacă, în alte cazuri similare, se găsesc soluţii de perfecţionare la diferite cursuri de formare şi pregătire. Alt exemplu ar fi când afli târziu de post şi insişti să vezi dacă mai ai vreo şansă. Suni. Şi ţi se spune că tocmai a avut loc concursul şi că nimeni nu a ocupat postul care nu se ştie dacă va mai fi scos încă o dată la concurs. Mai cercetezi că poate poate, speranţa deh, nu s-a dus de tot. Şi ce constaţi? Mai sus, întrebând, afli că da, postul s-a ocupat şi gata. Închizi şi o lacrimă ţâşneşte în ochi. Încă o iluzie pierdută. Încă un val de speranţe risipit şi obosit... Altădată poate cu mai mult noroc, care acest altădată poate fi peste 5 ani, un an sau o lună. Cine mai ştie cum! Dar, dom'le, dacă tot sunt posturi dedicate, de ce să mai răniţi iluzii şi speranţe, de ce să-i chinuiţi pe oameni sperând că poate poate...? Cine ştie cu câte posturi de la AJOFM nu se întâmplă la fel? Şi câte nu sunt date către AJOFM că aşa e legea firii la stat în România? Punct.
Comentarii