....şi da, n-am fost singura cu RRA în căşti

Am primit azi un telefon care m-a făcut să râd în ciuda faptului că nu mi-e sufletul pregătit pentru asta. Dar, da, chiar nu m-am putut abţine să nu zâmbesc. Azi a fost ultima ediţie a emisiunii "Colecţia ta de muzică", o emisiune pe care o ascult şi eu cu dragul cu care şi ea e făcută. Ascult emisiunea chiar şi când nu sunt acasă, îmi iau căştile, prind frecvenţa şi compania-i făcută pe drum. Ascult pentru că îmi place muzica, vocea care prezintă, pregătirea oamenilor din spatele microfonului. Şi asta-i tot! Nu am alte explicaţii şi nici nu e nevoie, dar azi am înţeles că sunt normală, că atunci când îţi place ceva, găseşti calea să te apropii de ceea ce-ţi face sufletul să vibreze. Şi vorba aia, sunt profesionist la ascultat RRA în căşti. Am ascultat radio pe stradă, la şcoală în timpul orelor şi chiar în timpul unor întâlniri unde atenţia trebuie să fie deschisă. Dar când e distributivă, nimic nu e greu căci, cum spuneam, important e să-ţi placă! Azi, m-a amuzat o doamnă care, auzind că niciuna din emisiunile muzicale de la RRA nu vor mai fi de acum pe post, mi-a spus: "Aşa ceva nu se poate, aşa-i la români, când ceva merge bine stricăm. Mie îmi plăcea să ascult şi eu, la vârsta mea de 50 de ani, credeţi-mă, merg cu căştile în urechi în tramvai să ascult". Am răsuflat uşurată: sunt un om normal. Şi eu fac la fel, deci mai sunt şi alţii... Dar de acum pentru ce să mai fac la fel pentru că, până acum o făceam pentru sufletul care zbura dincolo de microfon şi poposea în încăpărea mea mică. Acum, cine ştie cum o fi, dar intuiţia mea, care rar s-a înşelat în cazuri de astea, sau oricum experienţa mea de ascultător fidel îmi lasă deocamdată un gust amar. În rest, să trăim şi să vedem. Sunt tristă acum şi pentru "Colecţia ta de muzică", şi pentru "Noaptea şlagărului românesc" şi mai ales pentru TOP ROMÂNESC. Sunt tristă pentru că toate aceste emisiuni erau pentru mine un loc de întâlnire cu alţi prieteni văzuţi şi nevăzuţi, o sugativă de noutăţi muzicale, un suflet, o piramidă de culori în viaţa mea.  Altceva, nimic.... Nu mai spun nimic!

Comentarii