 |
| Prima poza cu Adrian facuta la cativa dupa lansarea primului album |
Când faci curat, e imposibil să nu dai peste lucruri care-ți răscolesc amintiri. Pe un raft din bibliotecă am găsit un CD, nu original, nici n-avea cum căci, pe vremea în care au apărut piesele de pe el, nu erau la moda aceste compact-discuri. Melodiile se înregistrau pe casete, artiștii lansau casete! Le am și acum păstrate deși nu le mai ascult căci tehnica a evoluat. Pe CD-ul găsit azi în raftul cu praf sunt înregistrate piesele primului album "E o nebunie" lansat de Adrian Enache în 1996 și, prinsă de farmecul amintirilor, l-am introdus repede în laptop. Deodată m-am întors cu vreo 15 ani în timp, când da, deschideam casetofonul, introduceam caseta, dădeam sonorul la maximum și ascultam încântată, dansam, cântam odată cu vocea care-mi vrăjea inima. Acum, ascultându-le, mi s-a părut amuzant că în clipa în care am ajuns la piesa "Între da și nu", adică ultima de pe partea A a casetei, am avut tendința să deschid casetofonul ca să schimb caseta. Cât de îndepărtate și totuși aproape în timp mi se par aceste vremuri! Cît de suave sunt amintirile astea care mi-au croșetat adolescența, clipele astea în compania muzicii lui mi-au ținut de cald, de frică, de durere. Au fost, dacă vreți, într-un fel, un medicament pentru momentele depresive deși atunci acestea erau rare, mai degrabă pentru tristețile vârstei, au fost acompaniament pentru bucuriile zilei. Am împărțit cu muzica acestui album fiecare lacrimă, fiecare zâmbet, am scris, ascultând muzica aceasta, în zeci de caiete trăirile perioadei, am publicat la un ziar pe care i l-am dedicat... Deși da, recunosc, nu acesta e albumul pe care-l consider neapărat emblemă pentru artist, fiind și primul. Pentru mine albumul acesta poartă însă cele mai puternice amintiri, de albumul acesta sunt cel mai legată sufletește. Acum, ascultându-l îmi dau seama o dată-n plus sau poate cel mai bine de asta. E o nebunie....
Comentarii