Administraţie sau imagine la Botosani

Încerc să mă ţin departe de funcţia pe care o deţin la Organizaţia de Tineret PDL Botoşani acum, când scriu acest post, încerc să privesc lucrurile ca un om simplu, nici măcar cu ochi de jurnalist.

Am sfârşit anul cu vestea primarului că oferă o tabletă copilului care recită cel mai frumos şi bine poemul Luceafărul. Foarte frumos, o iniţiativă frumoasă, câtă vreme ea nu este cumpărată cu bani din Bugetul local. Şi ar fi fost şi mai frumoasă daca însuşi primarul ar fi cumpărat acea tabletă şi ar fi oferit-o copilului cu cea mai bună memorie.

Până la urmă numărul de premii s-a extins, graţie unei firme cu care într-adevăr Primăria colaborează, Primăria i-a dat lucrări. Foarte bine! Mai mulţi copii fericiţi. Dar să prinzi de acum gustul pentru acţiuni de imagine fără să mai şi anunţi străzi reabilitate, părculeţe de joacă noi, căci, din câte ştiu, treaba municipalităţii, asta e, să facă adminsitraţie. Iar asta înseamnă să asigure locuri de joacă pentru copii, să le repare pe cele care s-au mai stricat, să gândească strategii pentru construcţia unor noi blocuri de locuit căci da, oamenii chiar au nevoie de locuinţe şi nu e musai să fim toţi proprietari, să caute investitori pe care să-i aducă aici, la Botoşani, pentru ca oamenii să nu mai plece dincolo de graniţe, pentru a-şi căuta loc de muncă, pentru că altfel peste 10 ani acţiunile de imagine ale primarului vor fi gândite pentru pensionari, singurii cu rost de a mai rămne pe aici.

Să vii într-un timp de nici 2 săptămâni cu alte două acţiuni-concurs prin care îi inviţi pe copii să înveţe bine, mi se pare un pic cam mult pentru o municipalitate. Aici e treaba dascălului mai mult, iar Primaria, da, ar putea să le finanţeze integral sau în parte cu alte firme locale dornice să contribuie la înnoirea, la întinerirea învăţământului românesc. De fapt, primarul nu face, prin aceste activităţi de imagine, eu aşa le consider deocamdată, să scoată la iveală, cât de neelastică e şcoala românească, cât de nemişcaţi suntem în timp.

Aş vrea mai degrabă să aud că drumul Botoşani-Suceava va primi bani pentru finalizare şi nu e o simplă fumigenă de dragul apariţiei în ziua X a premierului. Aş vrea să aud că un nou complex comercial se va deschide în Botoşani, că McDonalds şi KFC nu se mai tem să-şi extindă afacerile şi aici, căci sunt destui botoşăneni care merg în weekend la Suceava pentru aceste plăceri culinare. Aş vrea să avem şi noi aici, în Botoşani un bazin de înot sau de ce, nu, fabrici care să mai şi producă una alta şi chiar dincolo de domeniul confecţiilor, unde suntem deocamdată aşi. Cam asta e şi nu sunt nici subiectivă, nu am scris nici din punct de vedere politic. Am scris ca om, ca un simplu şi umil botoşănean.

Comentarii