Inimă-naripată în iarna albă şi grea

Albul se aşterne pe drum
E alb şi-n gând
Şi drumuri pornesc rând pe rând
O poezie de ninsori îmi este visul
O mînă caldă aştept să-mi mângîie obrazul.

În casă şemineul încălzeşte,
În suflet suntem noi,
Clădiţi din veşnicile ploi
Soare, poveşti, ninsori
A fost, va fi şi este...

O nebunie albă la fereastră
Lumini aprind  în camera albastră
Îmi las fularul la o parte
Albul acesta lin, peretele îmi sparge
De inimă îmi cântă
De suflet îmi plânge
E soare, e alb, e-o poveste
Cu un el şi o ea,
Cu alb de nea
C-o iarnă grea
Şi o inimă-naripată...