Un gând cu lacrimi, admiraţie şi respect...

Aseară am avut o revelaţie tristă. Mi-am dat seama că pe 20 ianuarie se vor împlini 5 ani de când am lansat siteul topromanesc.ro, pagina mea dragă dedicată muzicii româneşti şi TOPULUI meu drag, realizat la Radio România Actualităţi.

Am marcat această aniversare cu lacrimi. Am plâns pentru prima dată de la aflarea veştii că Top Românesc nu va mai fi în grila de programe RRA am aflat. Nu ştiu de ce până acum nu am făcut-o, poate pentru că în naivitatea mea am crezut că o minune se va întâmpla şi topul va reveni acolo unde îi este locul, lângă ascultătorii RRA. Dar nu, de atunci nimic, nicio veste şi nu mai am putere să caut nici motive, nici explicaţiI.

Am fost tristă, supărată că mi s-a luat farmecul sufletului, mi s-a luat floarea cea mai dragă din mâini, dar speranţa, nădejdea că o minune se va întâmpla îmi împiedicau lacrimile.

Aseară, m-am tot gândit la cei 5 ani, la sufletul meu care a investit plăcere, pasiune şi neputinţa mea de a mai săvârşi ceva în drumul revenirii şi ochii s-au umezit. Am făcut noduri de suspine în gât şi am adormit, m-am trezit apoi cu gândul că sunt iată 5 ani de pasiune, 5 ani de nebunie frumoasă. Indiferent de vremuri, am construit alături de cel mai frumos om al Radioului ROMÂNESC căci DA, TITUS ANDREI, dincolo de omul de radio, este un prieten al muzicii româneşti. Niciodată nu mi-a refuzat o cerinţă muzicală de ajutor, niciodată nu mi-a închis telefonul spunându-mi că e într-o şedinţa. Mai întâi a întrebat ce vreau şi apoi a încercat să mă ajute. E un om despre care în cor cu toţii cei care iubim muzica românească ar trebui să spunem JOS PĂLĂRIA!

Comentarii