Gesturi de iubire necondiţionată de ziua mea

A fost şi ziua mea. A fost frumos şi afară, şi în sufletul meu, ceea ce îmi dă speranţe că va fi un an frumos. Aşa sper! Soarele trebuie să răsară şi pe strada mea şi ştiu un lucru, adică mai degrabă îl simt: Dumnezeu are grijă de oamenii muncitori, care se străduiesc, care nu lasă să treacă timpul făcând doar umbră pământului. 

Ieri a fost ziua mea şi m-a impresionat tot. Am primit urări numeroase de la persoane la care mă aşteptam, dar şi de la oameni care m-au surprins sau de care nu mai ştiam nimic de mult timp. Am primit o poezie scrisă pentru mine. Am primit gânduri care m-au emoţionat. Am fost răsfăţată cu cadouri, nu multe, ci atât cît să-ţi dai seama că cei dragi te iubesc şi au nevoie de tine aşa sănătos, vesel, puternic. Le mulţumesc şi mamei, şi sorei mele, şi tatălui care şi de această dată s-au întrecut ca să-mi ofere o zi frumoasă. 

Dincolo de uşa casei, o altă surpriză, de fapt un gest de iubire, o dovadă că aceşti 3 ani nu sunt o întâmplare.
M-am regăsit, m-am redescoperit prin copiii care se descoperă la rândul lor. Da, copiii aceştia care scriu la ziarul Buzz, ziarul pe care l-am realizat acum trei ani! Cu priceperea lor, şi au făcut-o ca nişte oameni mari, au pus la cale o surpriză, o petrecere surpriză. Am mirosit eu ceva, dar mi-a fost prea dragă pregătirea lor furibundă, emoţia încât am intrat în povestea lor. Eram personajul principal în basmul pe care îl scriau cu  mintea şi mai ales sufletul lor frumos.

Au făcut un tort de casă cu ajutorul unei mămici, au cumpărat tot ce e necesar unei petreceri, s-au ascuns şi au izbucnit apoi cu entuziasmul aşteptării momentului visat. M-au îmbrăţişat, m-au pupat, m-au iubit. Mi-au demosntrat că vin cu dragul cel mai drag la activitatea această născută acum 4 ani din pasiune fără pretenţii, atunci, de orizonturi largi şi asta m-a făcut fericită.

Le mulţumesc căci gestul lor, nu doar că e copleşitor, ci mai ales plin de iubirea absolut necondiţionată pe care o poate împărtăşi un suflet de copil. Căci la vârsta lor iubeşti şi lucrezi după cum inima îţi dictează. E drept, eu nici până acum nu am învăţat să fac lucrurile altfel decât cu dragoste şi pasiune, cu inocenţă şi dăruire totală.

Mi-ar plăcea ca şi ei în viitor să facă, să fie la fel ca acum, nişte oameni dăruiţi cauzei lor, implicaţi, dornici de a construi lucruri frumoase, oameni care să nu uite că gesturile de iubire oferite necondiţionat sunt cele mai sincere, cele mai pure. Bravo, copii!