Am văzut într-o seară un comentariu al Magdei în grupul comunității bloggerilor din Botoșani, la o invitație de a participa la un blogmeet. Evident, habar n-aveam despre ce e vorba, cine sunt oamenii, ce trebuie să ai cu tine, de ce, scopul ș.a. A doua zi, mă întâlnesc cu Magda pe stradă. Se oprește, lăsându-și colegii de școală să înainteze mult ca să vorbească nițel cu mine. Discuția pornește și se oprește la întâlnirea bloggerilor. "Dar mergi și tu?", mă întreabă ea cu jumătate de gură. "Bine, hai dacă vrei, mergem, dar scriem ceva și în ziar despre treaba asta, da?!". Zis și făcut!
Sâmbătă, când a fost stabilită data întîlnirii (prefer varianta românească!) ne-am dat întâlnire în față la Grand Irish Pub unde urma să se desfășoare necunoscutul pentru noi. Magda, un pic temătoare, eu, oarecum neîncrezătoare. Intrăm! Nimic. Ne oprim în mijlocul localului. Ne uităm în stânga, în dreapta. În stânga, trei tineri, la o masă. Unul dintre ei cu laptop. "Cred că ei sunt!", zic Magdei șoptit. Ieșim afară un pic. Magda intră pe Facebook, pe telefon. Caută profilul unuia dintre ei, să asemănăm chipurile. Eșec! Primul are la profil o carte. Avem nevoie de o față. Următorul! Aha, parcă seamănă cu cel care are laptopul în față. Hai că ei sunt!
Ne îndreptăm spre ei și doar ce am întrebat, și în cor, parcă abia așteptînd și alți bloggeri în comunitate, au răspuns afirmativ. Ne-am așezat la masă, am deschis reportorfonul (deh, am zis ca scriem!) și, uite așa, discuțiile au mers înainte. Cu motivare cu tot! Cu respect exprimat prin cuvântul dvs la care, clar, am renunțat din prima căci nu e cazul, mai ales între bloggeri.
Eu am crezut până ieri, sincer acum, ca a fi deținătorul unui blog, e ușor deplasat în epoca în care Facebook încearcă să fie tot, și chat, și blog, și site. Ieri, am constat că blogul e o stare de a fi, o carte a ta netipărită, iar asta nu are limite în timp. Bloggăreala e o calitate facând așa o comparație între primele postări și cele de acum.
Una peste alta, chiar cred acum în posibilitatea unei comunități a bloggerilor căci e un schimb interesant de păreri, impresii, o motivare în plus de a scrie, de a exersa, de a continua un demers care numai rău nu poate să-ți facă.
Ca sfat, dacă tot vine căldura, cred că astfel de ieșiri ale bloggerilor se pot face fantastic de bine și în aer liber, la firul ierbii, în parc, la terasă. So, keep on going!
Acum, aștept părerea Magdei și a celorlalți, Razvan Pascal, Adi, Gabriel By the way, sper că am nimerit! ;))
Comentarii