Am din nou senzaţia de capăt, de final şi de fapt e un soi de oboseală. Cum spunea un prieten mai demult, nu e decât oboseală, vrei să faci prea multe şi la un moment dat oboseşti, trage-ţi sufletul şi mergi mai departe. Ai suficiente resurse să continui. Poţi! Cât de mult mi-au vegheat drumul aceste vorbe! Am ajuns din nou la acel capăt, am o stare de incertitudine sau mai degrabă de nu ştiu încotro să apuc, cu ce să continui. Nici vremea nu contribuie prea mult la crearea spumei! Şi totuşi tot ce-mi rămâne, e să fac un pas şi încă unulâ, să-mi pun ideile în ordine şi să continui căci da, avem treabă multă, nu e de stat.
Comentarii