Referindu-mă strict la ei, aș spune atât. Marcel Pavel e un artist mult mai potivit unei săli de spectacol de înaltă ținută, asta chiar dacă artistul a reușit aproape să-și adapteze showul unui public mai apropiat celui de piață. Dar eu, una, îl prefer pe Marcel Pavel alături de o orchestră sau în decorul sublim al unei săli de teatru. Trupa Haiducii a fost poate cel mai aproape de ceea ce înseamnă spectacol la zilele orașului. A cântat muzica etno, a glumit decent, a făcut atmosferă atât cât au putut cei trei băieți.
Între cele două nume am avut parte de doi actori pe care eu niciodată nu i-am apreciat și nici nu-mi dau seama dacă poți să-i treci la categoria actori de teatru sau de șușanele. Romică Țociu și Cornel Palade. Îi știm de la concursurile de Bingo, din glumele cu aluzii sexuale, cu nemiluita, de pe la Revelioanele de altădată. Inițial, fiind la spectacol cu reporterii Buzz, am considerat firesc să le luăm și lor o declarație.
Ulterior, odată finalizat momentul lor artistic, am spus NU! Așa ceva nu doar că nu se potrivește unui concept jurnalistic adresat și dedicat copiilor și tinerilor, dar e sub limita bunului simț. Nu poți ca în aproape o oră de evoluție, să o scoți, s-o bagi de zece ori, să descrii poziții sexuale etc, etc și, dincolo de asta, să demonstrezi că nici lipsă de inspirație nu ai, dovadă fiind textele pe care le știu de ani de zile.
Una peste alta, cu atât mai mult, e necesară o selecție mai atentă a artiștilor, căci lor nu le pasă, nici că au texte deocheate, nici că sunt depășite. Ei iau banul și pleacă, se duc la alții și îi prostesc. Noi, cei care le dăm banul îi putem trezi să-și îmbunătățească repertoriul! Altfel, nu au decît să-și aleagă altă cale, căci chiar dacă ni se propune de fel de fel de firme o mână de artiști, avem, de dragul și Respectul publicului nostru, să refuzăm, să cerem altceva.
Selecția artiștilor se impune mai ales când în public sunt și copii și sunt chiar dacă ora de desfășurare e tarzie!
Comentarii