Trei sau cinci lucruri care îți plac la orașul în care locuiești, în care te-ai născut e greu de spus pentru că e greu de ales. Este orașul cel mai drag și îl iubești pentru ca te-ai născut aici. Dar Botoșaniul are ceva special în mod categoric! Are cultura locului. Îl are pe Eminescu, pe Iorga, pe Enescu, pe Luchian. Îl are pe Octav Onicescu. Are personalități care îl construiesc și îl impun într-o panoplie a orașelor mari! E drept, din punct de vedere economic, e trist! Are și păcatul unei așezări destul de anevoioase. Ca să ajungi la București, locul tuturor întâmplărilor și centrul existenței oricui, îți ia 8 ore. Pentru Timișoara mai mult, la fel ca pentru a ajunge la Constanța sau Sibiu, Cluj ș.a. Și totuși, într-un oraș mic ca Botoșani poți construi cu pasiune. Cred că iubesc în primul rând oamenii pentru că sunt ridicați dintr-un aluat anume. Oameni care fac și tac! Oameni care te surprind și datorită cărora viața culturală n-are liniște aici. Apoi iubesc clădirile vechi din orașul lui Eminescu. Din Centrul Istoric, o superbitate de zonă, din păcate încă nepusă în valoare, până spre strada Primăverii tot întâlnești clădiri, unele, e drept părăsite și ajunse într-un stadiu de milă. Asta nu e însă vina orașului! Îmi plac parcurile pentru că se laudă încă mult cu verde, mult verde. Parcul mare și parcul mic. Ambele parcuri sunt pline de copii mai ales la final de săptămână! Orașul Botoșani se remarcă prin celebrul lui pietonal al Unirii și nu mai puțin celebra stradă Primăverii. Ambele circulate și devenite emblemă pentru oraș! Nu-mi place... Nu-mi place pentru că tânăr fiind, trebuie să aștepți și zece ani până îți găsești un loc de muncă aici, iar cine n-are răbdare pleacă în alt oraș sau în altă țară. Nu-mi place că sunt încă mulți cărora nu le pasă când se fac lucruri și le distrug fără milă și fără gândul că unora chiar le place! Nu-mi place că nu avem un loc de unde să poți închiria biciclete pentru o oră, două, să faci o plimbare. Și ar mai fi ceva, nu-mi place că ajungi o limită și de acolo dacă vrei să înaintezi, trebuie să părăsești orașul. Deci, am zis poate ar fi mai multe care nu-mi plac, dar sunt suficiente motive să fiu mândră de orașul meu, așa cum e el: mic, sărac, zbârlit. E orașul în care vreau și pot să trăiesc. Ar fi totuși necesară o atenție în plus pentru generația tânără care trebuie, e musai să fie determinată să rămână și aici. Altfel, orizonturile lui de oraș provincial sunt destul de gri...
Comentarii