By the way, sâmbătă, a fost și primul seminar de jurnalism din Botoșani. A fost 80 la sută din ce îmi închipuiam eu. Cele 20 de procente le las pe marginea ideii că mai sunt lucruri care pot fi îmbunătățite, imprevizibilului. Pornisem, e drept cu o idee, însă copii fiind în sală, m-am adaptat. Este o vorbă adevărată: când e vorba de copii și de animale, să te aștepți la orice. Așa e! Copiii sunt imprevizibili și tocmai de aceea nu poți fi sigur de reușita sau insuccesul unui proiect, a unei activități în care sunt implicați ei decât la final.
Cred că a fost bine și spun cred, pentru că eu, una sunt o fire care nu se mulțumește cu puțin, în cazul proiectelor proprii, nu-mi plac mediocritățile. Îmi place, de pildă să scriu când ceva este senzațional de frumos sau când e la limita de jos, mai urât, mai jenant de atât nu se poate. Mediocrul nu mă inspiră la scris sau dacă scriu despre ceva obișnuit, așa-mi va fi și scriitura.
În fine, privind cu ochi obiectivi, consider că am de îmbunătățit câteva lucruri pentru o eventuală dată viitoare. Privind cu ochii omului care a pus suflet și care nu prea a dormit în ultimele nopți dinaintea manifestării, aș zice că a fost chiar bine. Copiii au pus întrebări, chiar și cei noi cărora nu le-am zis să-și pregătească idei sau să se documenteze. Au stat de vorbă ca niște oameni mari cu jurnaliștii profesioniști și aici, țin să mulțumesc doamnei Lucia Olaru Nenati, domnilor Traian Apetrei, Radu Căjvăneanu și lui Răzvan Pascal pentru prezență, pentru că au fost deschiși viitorului. Le mulțumesc și lui Adi, Lucian, Gabriel, toți bloggeri (app, mă bucur că bloggerii se înmulțesc în comunitate! bună ideea celui care a inițiat acest grup!), îi mulțumesc domnului Alexandru Vasilache și lui Sabin Pârvan de la Bibliotecă, doamnei Viorica Blânda care a venit împreună cu Ives, dând culoare evenimentului :P, le mulțumesc tuturor celor care și-au rupt din timp sâmbătă și au venit. Am dat multe invitații inclusiv la Inspectoratul Școlar, dar deși vorbim de un eveniment care include elevi de la mai multe școli, deși este vorba despre un proiect educațional, nimeni de aici nu a dat curs invitației. Mergem oricum mai departe, cu ei sau fără ei!
A fost o activitate în care am avut o revelație. Am realizat cât au crescut micii reporteri și nu doar fizic, căci unii dintre ei s-au înălțat mult, ci mai ales din punct de vedere al participării. Mi-au plăcut intevențiile Ramonei din timpul activității. Mi-a plăcut Teo care, deși nou, a fost extrem de activ și foarte îndrăzneț. Are stofă de reporter! Am apreciat modul în care Alexandra a intervenit la finalul lansărilor de carte și a pus întrebări. Pentru jumătate de minut am avut senzația că e o conferință de presă cu niște copii care au lansat cărți la care pun întrebări reporteri mari! S-a descurcat și ea, dar și
Am fost impresionată de Magda pentru că, deși m-a speriat spunându-mi că ea nu știe ce să spună despre cartea lui Alexandru Moisa, a vorbit. A fost prima ei prezentare de carte și a fost bine! La mai multe prezentări de carte a altora, dar și ale ei!
Îmi place când copiii-reporteri crescuți la ziarul Buzz sunt activi, implicați, când lasă orgoliile deoparte și fac echipă pentru același scop: ziarul Buzz să crească!
Mi-a plăcut și Daria, și Larisa, și Karina, și Ioana chiar dacă acum au fost mai puțin active, dar cu intervenții bune, cu întrebări normale, rezultate din pura lor curiozitate. O bilă albă și pentru Marius care, deși are doar 13 ani, ne-a ajutat cu partea tehnică! A fost deci un eveniment în care fiecare și-a adus contribuția pentru a ieși ceva bun, în care fragmente din sufletul fiecăruia de la ziarul Buzz s-au împrăștiat. Și de fapt aici e o parte din cheia succesului. Restul e de notat, de corectat, de reținut, de verificat etc.
Una peste alta, sunt mulțumită de această primă activitate, sunt încântată că ai mei reporteri Buzz vor să crească mari jurnaliști. Ceea ce am făcut noi, sâmbătă, n-a fost decât să le crăpăm un pic mai mult ușa spre lumea presei.
Comentarii