Viața îți face cunoștință zi de zi cu fapte și oameni fel de fel. Unele, ciudate, altele, pline de miracol. Față de unii oameni pe care îi întâlnești însă ai o surprindere totală, uneori în bine, alteori în rău. Pe mama Mariei Crăciun, micuța din Galați cunoscută pentru harul divin de a cânta, am cunoscut-o prin intermediul unei alte persoane. În primă fază, pe internet, apoi la telefon și nu a trecut mult timp și ne-am și cunoscut personal.
Un om de o modestie exemplară, de un bun simț cum rar îți este dat să le vezi la oamenii de azi, la lume. În primă fază imaginea mamei copilei a fost pentru mine a persoanei care preferă ușa din dos pentru ca micuța ei stea din casă să strălucească. Pe undeva, așa și este!
Recent, mi-a dăruit cartea scrisă de ea, intitulată "Noaptea macilor", am început s-o citesc din microbuzul care mă întorcea acasă de la Brăila, atât de curioasă am fost s-o citesc. M-a impresionat și mi-am pus de atunci întrebarea: unde a stat ascunsă femeia aceasta cu atâta condei la scris? De ce nu a mai scris? De ce, la vârsta ei, e la o carte de debut, când la formulările pe care le are, la modul cum știe și poate să îmbrace fraza, ar trebui să aibă o listă întreagă de cărți?
În discuțiile telefonice cu mama Mariei care abundă de sensibilitate și emoție, de naturalețe, de sinceritate nu am intuit că în ființa din spatele receptorului poate sta un talent literar. Și parcă am un mic sentiment de vinovăție că nu am insistat s-o descopăr. Cum? Nu știu, din vorbe, să aflu și apoi mai departe era simplu. De aceea spun că viața îți oferă de multe ori surprize și pentru mine asta, cartea doamnei Cătălina Lovin, a fost una dintre ele. Și a fost una plăcută, una de răsfăț sufletesc...
Cartea este o poveste inspirată din realitatea ei, a mamei sale născute în noaptea de Sânziene, a femeii față de care, reiese din rândurile scrise cu atâta emoție, are un uriaș Respect, o inimaginabilă Iubire pentru ființa care i-a dat viață. Este o carte pe care mămicile, fetele ar trebui să o citească, e un tribut adus mamelor și o felicit. Și îi mai fac o mărturisire: Doamnă, nu vă opriți aici, nu acum când ați demonstrat că se poate, că faceți fericiți oameni cu o scriitură de care avem nevoie în hibridul în care trăim.
Felicitări! Pe mine, una, m-ați convins și sper ca această carte, prima, să fie de fapt un început în descoperirea propriei persoane, în cimentarea noilor aspirații, a noilor idei. Viața o poate lua de la capăt oricând. Dumnezeu are grijă să ne împlinească aspirațiile când punem suflet în ele, iar dvs aveți infinit de multă inimă bună. Maria este îngerul care v-a fost trimis pentru a reuși și dvs, și ea. Sunt sigură de asta! Felicitări! M-ați impresionat, m-ați lăsat fără cuvinte...
Comentarii