Mândră de micii mei reporteri, participanți la primul concurs de jurnalism pentru copii la Botoșani

Luni, am dat startul concursului "Botoșani, orașul meu drag", o activitate inclusă în proiectul "Atelierele BUZZ-jurnalism pentru copii". Este primul concurs de jurnalism la care participă micii mei reporteri. Mi-e drag să le spun așa, micii mei reporteri.

Sigur, nu participă toți căci vacanță fiind, nu toți au venit la ședința de constituire pe echipe și alegerea subiectelor. Dând timpul înapoi, numărăm, iată 4 ani de când cercul Micii reporteri s-a înființat, când adolescenții de azi erau niște copilași ce pășeau cu timiditate și curiozitate pe tărâmul jurnalismului.

Astăzi, mergem în prima tabără de jurnalism, participăm la primul concurs de jurnalism, suntem parte din emisiuni tv. Am crescut, așadar împreună. Eu am înțeles că pot face treaba asta într-un fel, mai bine sau mai rău, ei au văzut că pot fi altfel de copii, altfel de adolescenți, pot trata viața de pe un nivel mai înalt.

În fine, trecând peste, concursul acesta de jurnalism îmi dă posibilitatea să văd unde se situiază cunoștințele dobândite de copii, iar lor să simtă și mai bine pulsul meseriei. De ce spun asta?

În toate aceste zile, luni, marți, miercuri, joi (mai este și luni o echipă), copiii au dovedit că pot face treaba asta foarte bine. Au 13 ani, poate 15, 11 sau chiar mai puțin, dar știu să pună mâna pe microfon, știu să gândească o întrebare, să-și stabilească un subiect, o idee.

Își urmăresc subiectul cu seriozitate și mintea lor caută, ca niște oameni mari, întrebări care să le aducă declarații interesante în legătură cu tema.

Mi-a plăcut în mod special că pînă acum niciunul dintre ei nu a manifestat plictiseală pe teren, nu s-a declarat epuizat, lipsit de interes, iar acesta e primul semn că meseria îi atrage.

Urmează secvența 2, de verificare a lor, când vreau să știu ce vor pune în valoare din zecile de imagini filmate, din declarațiile, la fel, minute bune, culese de la cei care le-au vorbit pe înțelesul lor despre subiectul abordat. Sunt copii, dar au făcut o treabă de om mare și pentru asta merită felicitați.

Luni, intră în concurs ultima echipă, după care urmează perioada de montaj efectiv a imaginilor. Cred, de fapt, am convingerea că în condițiile seriozității, ca cea manifestată acum la concurs, au mare șansă de a deveni mai târziu reprezentanții presei de mâine. Depinde, e drept, de ei, să fie așa!  Iar eu cât voi putea îi voi ajuta să cunoască din adâncul acesti meserii. Și îmi doresc să cunoască profesia bine și nu doar pentru a ține un microfon în mână. Așa cum le-am zis-o și lor, o spun și acum: a fi jurnalist bun, înseamnă înainte de toate a fi un om citit, um cult, un om care își dorește să afle lucruri interesante, un om care își dorește să le ofere și altora.

Satisfacția că afli înaintea tuturor e mare, dar faptul că tu ești cel care oferă informația altora e de zece ori mai important. Și când mai ești apreciat pentru justețea și obiectivitatea cu care îți faci meseria, inima bate frenetic cu aripi de viață bună.

Acum, aștept reportajele lor și sper să fie atât de bune încât să-mi pară rău că nu am mai multe premii I de dat. Succes tuturor! Succes la concurs! Dar mai ales succes în profesia aceasta pe care aveți șansa s-o practicați de copil. Asta chiar nu e puțin lucru. Mergeți înainte, descoperiți-va și progresați cu fiecare zi, e tot ce contează pentru voi și pentru cei dragi vouă.