...de fapt ce-i viaţa? Astăzi, un domn respectabil, după chip, şi-a deschis poarta de la vila din centrul oraşului, chiar cînd treceam eu pe acolo Am remarcat faptul acesta pentru că rar mi se întîmplă să văd că vilele astea înălţtate în ultimii ani prin buricul oraşului să fie şi locuite. Trei etaje, uneori şi patru. Frămîntări. Nopţi nedormite. Stres. Credite. Bani împrumutaţi sau luaţi cine ştie cum. Viaţa e dincolo de asta căci te zbaţi să ai toate astea, te lupţi cu birocraţia, cu lumea, ajungi probabil să le ai şi te mai bucuri de ele un an, doi, cinci, poate 10 maxim în cazul cel bun. Şi atunci la ce bun dacă nu apuci să-ţi vezi nepoţii umblînd, strigînd în urma ta "hei, buni, hai în parc", "hai să ne dăm în leagăn!" Şi tu ca un bunic bun te duci şi îi împlineşti micile lui mofturi. La ce bun să te zbaţi pentru vile şi maşini cînd locuieşti undeva, cînd, dimneaţa, zîmbetul puştiului tău e cel mai frumos "neaţa", cînd sărbătorile sunt pline de frumos, cînd casa se umple cu 4 membri ai familiei pentru că e casa mai mică. La ce să-ţi pierzi farmecul bătrîneţilor cu un zbucium inutil. Viaţa e dincolo de villă şi maşini scumpe, înseamnă parfumul pe care îl laşi în sufletele celor pe care îi întîlneşti, sunt întîlnirile pe care le ai, e reacţia pe care o laşi în urmă, e un schimb de idei, de gînduri, de păreri, e un drum pe care călcăm cu încredere şi respect pentru noi, pentru ceilalţi.
Comentarii