mda, workalcoholic

Azi a fost una din zilele în care am simțit că risipesc minute bune făcând nimic. Deocamdată nu-i grav, pentru că treaba asta vine după o perioadă destul de aglomerată din viața mea. Am finalizat câteva idei pe care le pornisem la început de vară, plus alte câteva lucruri care musai trebuie făcute.

Dar cât este permis să stai? Sau când ar trebui să-ți faci probleme că trece timpul și tu bați apa-n piuă? Judecând lucrurile din acest punct de vedere, luând ca reper cazul meu, pot să spun că eu dacă, după o perioadă în care am fost pusă în priză fără să știu prea mult de mine, o lâncezesc mai mult de o zi, încep să mă îngrijorez. Mintea începe să caute idei, gândurile se îndreaptă spre noi orizonturi.

Practic, nu sunt omul care să stea degeaba nici la serviciu, nici acasă. Rutina este cel mai puternic inamic al meu și am încercat, de cele mai multe ori mi-a și ieșit, să o îndepărtez de mine. Dacă asta înseamnă a fi workalcoholic ei, da mă declar un om dependent de muncă.

Comentarii