Prietenia în direcția mea

Ți-e prieten cel care nu-ți închide telefonul în nas când tu ai lacrimi pe obraz, cel în stare să te asculte ore-n șir chiar dacă ceea ce îi spui tu sunt lucruri banale în comparație cu ceea ce are el de făcut zi de zi, cel care iartă chiar dacă lacrimile greșelilor tale față de el sunt greu de șters. Prieten este cel care, și după câțiva ani de absență din viața ta, când revine ia lucrurile cu tine din clipa în care a plecat ca și când a fost mereu cu tine.

Prieten e cel nu uită niciodată că e ziua ta, să te sune doar pentru banalul ce faci, prieten e cel care are timp să iasă la un film cu tine chiar dacă nu e un cinefil convins, e cel care va învăța și mersul pe bicicletă dacă ție îți place asta, e cel care îți oferă necondiționat ajutorul.

A fi prieten înseamnă să înțelegi, să tolerezi, să ai răbdare, să oferi, să primești, să fii consecvent, să nu râzi de răni superficiale considerate dure atunci, să râzi la glumele ei/lui chiar dacă nu sunt întotdeauna cele mai sărate, să zâmbești, să fii lumină, să iubești, să-i spui deschis ce te deranjează și ce-ți place la el/ea.

Prietenia, în cazul meu, e mai sus decât orice aripă de dragoste. N-aș da prietenia pe iubire. Dragoste găsești și într-o prietenie, prietenie într-o relație de iubire nu neapărat.

Prietenia este dincolo de cuvinte, este paradisul sufletelor frumoase. Doar cei hrăniți cu sentimente nobile știu să trăiască prietenia, pot fi prieteni nobili iar ei, prietenii aceștia nobili, sunt astăzi, în lumea aceasta, dominată de orgolii și invidii, mult prea rari, din ce în ce mai rătăciți. Din când în când apare câte unul exact ca o speranță din aceea ultimă care nu moare niciodată.

Prietenia este devotament, îmbrățișare, rațiune, spirit. Este suflet, este viață!
Pentru tine cum e?