Am văzut azi primele frunze ruginii. Încă se mai țineau de semețul copac. Am simțit deja și răceala dimineții și nici seara nu mai e la fel de caldă. Soarele e mai palid și seara cade mai repede. La 9 e deja întuneric peste oraș.
Toamna asta parcă vine mai repede decât altă dată, parcă nu lasă vara să-și trăiască ultimele clipe. Am învățat însă în ultimii ani mai ales, să trăiesc fiecare anotimp, să mă bucur de frumusețea fiecăruia. Și da, acum, mai mult decât în copilărie, toamna îmi place, dar o vreau mai târziu decât finele lui august. O ador pentru melancolia care te cheamă spre lectură. Îmi place legănatul frunzelor ruginii și înserarea de 7.
Toamna îmi trezește inevitabil dor de Crăciun. Îmi place toamna când plouă să mă uit pe fereastră minute în șir și apoi să mă strecor sub o pătură groasă și să răsfoiesc pagini îngălbenite. Îmi place toamna, când cu ambele mâini țin o ceașcă de ceai fierbinte și îmi alint gândurile cu un film bun sau cu un CD abia primit pe care îl așteptam.
Ador toamna pentru pofta de scris pe care mi-o dă și pentru meditațiile lungi și sincere. Toamna aceasta va fi însă probabil în același decor, dar fără privirile lui tata. Va fi trist când seara deja la 5, mă voi întoarce de la el de acasă, abătută de gândul că iar nu l-am găsit pe fotoliul acela al lui, în fața televizorului, cu ochii mari, cu întrebări despre noi, cu tăceri despre amintiri, cu prezent și viitor.
Toamna asta, ca iarna și ca toate celelate anotimpuri de acum înainte, vor fi mai sărace în frumusețea cu care le-am redescoperit de câțiva ani. Toamna vine deci mai repede anul acesta...
Toamna asta parcă vine mai repede decât altă dată, parcă nu lasă vara să-și trăiască ultimele clipe. Am învățat însă în ultimii ani mai ales, să trăiesc fiecare anotimp, să mă bucur de frumusețea fiecăruia. Și da, acum, mai mult decât în copilărie, toamna îmi place, dar o vreau mai târziu decât finele lui august. O ador pentru melancolia care te cheamă spre lectură. Îmi place legănatul frunzelor ruginii și înserarea de 7.
Toamna îmi trezește inevitabil dor de Crăciun. Îmi place toamna când plouă să mă uit pe fereastră minute în șir și apoi să mă strecor sub o pătură groasă și să răsfoiesc pagini îngălbenite. Îmi place toamna, când cu ambele mâini țin o ceașcă de ceai fierbinte și îmi alint gândurile cu un film bun sau cu un CD abia primit pe care îl așteptam.
Ador toamna pentru pofta de scris pe care mi-o dă și pentru meditațiile lungi și sincere. Toamna aceasta va fi însă probabil în același decor, dar fără privirile lui tata. Va fi trist când seara deja la 5, mă voi întoarce de la el de acasă, abătută de gândul că iar nu l-am găsit pe fotoliul acela al lui, în fața televizorului, cu ochii mari, cu întrebări despre noi, cu tăceri despre amintiri, cu prezent și viitor.
Toamna asta, ca iarna și ca toate celelate anotimpuri de acum înainte, vor fi mai sărace în frumusețea cu care le-am redescoperit de câțiva ani. Toamna vine deci mai repede anul acesta...
Comentarii