Aud în stânga și în dreapta, cum că Iohannis nu se apucă odată de treabă, dar fără ca aceiași oameni să vadă că omul nici n-a depus jurământul pentru a-și intra în atribuții. Și, mai mult decât atât, el, președintele țării noastre, în forma în care este adoptată la ora actuală Constituția, legea supremă a țării, nu are putere sporită.
Nu, domnilor, nu el vă poate mări sau micșora pensiile. Nu el poate impulsiona creșterile salariale. Nu el va moderniza reforma sistemului de învățământ. Deși are cea mai înaltă funcție în stat, nu el este cel mai important în dezvoltarea statului nostru. Dar, da, sunt de acord și susțin că vom avea și noi, românii, în sfârșit, la marile întâlniri cu oamenii Europei, un om capabil, un om care a demonstrat în Sibiul natal că lucrurile se mișcă, un om care știe că schimbarea pornește de la sucirea rotițelor care manevrează mentalitatea.
Președintele României are un rol mai mult simbolic, căci soarta ei, și aici mă refer clar la economie, la educație, la mediul de afaceri etc, ține de Guvern, de Parlament. Președintele semnează ceea ce cele două puteri, executivă și legislativă, iau. Sigur, poate să nu semneze, dacă are argumente solide împotriva acelor hotărâri sau poate face recomandări, poate solicita anumite lucruri pe care le consideră necesare pentru prosperitate.
Președintele nostru nu are dreptul să demită premierul, guvernul sau să facă referendum legislativ, iar toate acestea adunate cam suferă la capitolul puteri ale șefului de stat, căci fără ele nu prea poți dicta o linie politică nouă.
Sigur că Iohannis are obligația de a respecta voința poporului care a demonstrat prin proteste, prin ieșirea masivă la vot, că vrea un președinte altfel, normal, decent. Iar el ca președinte se obligă să promoveze astfel de valori.
Românii așteaptă o schimbare de mentalitate în politică și în viața de zi cu zi, iar asta, da, poate porni de la acest Iohannis, acest viitor președinte saș, președinte normal, altfel decât a avut România până acum.
Mai degrabă, puterile președintelui cresc când vine vorba de justiție sau politica externă. La propunerea Guvernului, șeful statului numește șefii Parchetelor și pe cei din domeniul apărării, dar și ambasadorii României. De asemenea, poate să refuze numirea unui ministru în Guvern, dacă are motive întemeiate. Alături de Parlament, șeful statului coordonează activitatea serviciilor secrete.
Practic, președintele trebuie să conlucreze cu celelalte puteri ale statului și aici e rolul noului președinte ales, acela de a avea o colaborare eficientă, stimată, de pace.
Iohannis este președintele asupra căruia, acum, planează o presiune foarte mare pe umeri, dar oamenii trebuie să înțeleagă faptul că presiunea aceasta trebuie împărțită în mod egal tuturor.
Iohannis până acum își respectă principiile promovate și susținute și ca primar, fapt pentru care Sibiul este printre cele mai vizitate, printre cele mai curtate de investitori.
Are, deci datoria de a continua la fel, de a fi președinte partener cu românii care l-au ales, nu cu politicienii care îl pot transforma ușor în jucător. Iohannis trebuie să fie președinte și nu politician. Și în fapte, și în hîrtii!
Nu, domnilor, nu el vă poate mări sau micșora pensiile. Nu el poate impulsiona creșterile salariale. Nu el va moderniza reforma sistemului de învățământ. Deși are cea mai înaltă funcție în stat, nu el este cel mai important în dezvoltarea statului nostru. Dar, da, sunt de acord și susțin că vom avea și noi, românii, în sfârșit, la marile întâlniri cu oamenii Europei, un om capabil, un om care a demonstrat în Sibiul natal că lucrurile se mișcă, un om care știe că schimbarea pornește de la sucirea rotițelor care manevrează mentalitatea.
Președintele României are un rol mai mult simbolic, căci soarta ei, și aici mă refer clar la economie, la educație, la mediul de afaceri etc, ține de Guvern, de Parlament. Președintele semnează ceea ce cele două puteri, executivă și legislativă, iau. Sigur, poate să nu semneze, dacă are argumente solide împotriva acelor hotărâri sau poate face recomandări, poate solicita anumite lucruri pe care le consideră necesare pentru prosperitate.
Președintele nostru nu are dreptul să demită premierul, guvernul sau să facă referendum legislativ, iar toate acestea adunate cam suferă la capitolul puteri ale șefului de stat, căci fără ele nu prea poți dicta o linie politică nouă.
Sigur că Iohannis are obligația de a respecta voința poporului care a demonstrat prin proteste, prin ieșirea masivă la vot, că vrea un președinte altfel, normal, decent. Iar el ca președinte se obligă să promoveze astfel de valori.
Românii așteaptă o schimbare de mentalitate în politică și în viața de zi cu zi, iar asta, da, poate porni de la acest Iohannis, acest viitor președinte saș, președinte normal, altfel decât a avut România până acum.
Mai degrabă, puterile președintelui cresc când vine vorba de justiție sau politica externă. La propunerea Guvernului, șeful statului numește șefii Parchetelor și pe cei din domeniul apărării, dar și ambasadorii României. De asemenea, poate să refuze numirea unui ministru în Guvern, dacă are motive întemeiate. Alături de Parlament, șeful statului coordonează activitatea serviciilor secrete.
Practic, președintele trebuie să conlucreze cu celelalte puteri ale statului și aici e rolul noului președinte ales, acela de a avea o colaborare eficientă, stimată, de pace.
Iohannis este președintele asupra căruia, acum, planează o presiune foarte mare pe umeri, dar oamenii trebuie să înțeleagă faptul că presiunea aceasta trebuie împărțită în mod egal tuturor.
Iohannis până acum își respectă principiile promovate și susținute și ca primar, fapt pentru care Sibiul este printre cele mai vizitate, printre cele mai curtate de investitori.
Are, deci datoria de a continua la fel, de a fi președinte partener cu românii care l-au ales, nu cu politicienii care îl pot transforma ușor în jucător. Iohannis trebuie să fie președinte și nu politician. Și în fapte, și în hîrtii!
Comentarii