Mă iertați că mi-am găsit un rost și vreau să trăiesc din asta. Nu e o greșeală, citiți exact ce ați apucat. E un mod de a evidenția faptul că prea mult ați scris pe fruntea mea voluntar și acum aveți senzația pură că aerul pe care îl respir îl și mănânc. Voi, cei care aveți senzația asta, vă implor să vă gândiți la motivul pentru care mă implicați în proiectele voastre și dacă e vorba de apel la experiența și studiile mele, vă rog să începeți direct cu întrebarea "Cât vrei?".
Nu, prieteni dragi, nu e o aroganță și nici nesimțire, e un fapt firesc pe care mi-l asum, e un drept pentru că voluntariat voi mai face doar atunci când consider eu că e nevoie. Nu mai am 15 ani și nici nevoie de adeverințe la dosar ca să mă angajez mai devreme decât alții.
Vreau să-mi fie respectate experiența și studiile și nu cu "sărut-mâna" sau "dvs", ci cu fapta în sine. Mă iertați dacă nu vă convine, dar, cred eu, că fiecare își câștigă rostul undeva și nu i se cere socoteală pentru asta câtă vreme e cinstit.
Cred eu că am ajuns în punctul în care voluntariat înseamnă timp liber și fapte nobile. Iar eu când ofer din experiența mea dobîndită în câțiva ani nu înseamnă timp liber. Așa cum tu, prietene, ai un job de 5, de 8 ore, așa și eu consum o oră sau două sau mai multe oferind din experiența mea pentru a trăi. Dacă nu semnezi o condică și un stat de plată la serviciu, nu înseamnă că activitatea pe care o faci e considerată benevolă.
Și da, dacă mai aud pe cineva spunând vreodată: "M-am gândit la tine că fiind la început poți lucra benevol, pentru experiență", o să mă uit urât și o să spun și două urâte printre dinți. Căci sunt deja peste 10 ani de când lucrez și asta nu mai e doar început... Punct. ADIO celor care uită să respecte!
Nu, prieteni dragi, nu e o aroganță și nici nesimțire, e un fapt firesc pe care mi-l asum, e un drept pentru că voluntariat voi mai face doar atunci când consider eu că e nevoie. Nu mai am 15 ani și nici nevoie de adeverințe la dosar ca să mă angajez mai devreme decât alții.
Vreau să-mi fie respectate experiența și studiile și nu cu "sărut-mâna" sau "dvs", ci cu fapta în sine. Mă iertați dacă nu vă convine, dar, cred eu, că fiecare își câștigă rostul undeva și nu i se cere socoteală pentru asta câtă vreme e cinstit.
Cred eu că am ajuns în punctul în care voluntariat înseamnă timp liber și fapte nobile. Iar eu când ofer din experiența mea dobîndită în câțiva ani nu înseamnă timp liber. Așa cum tu, prietene, ai un job de 5, de 8 ore, așa și eu consum o oră sau două sau mai multe oferind din experiența mea pentru a trăi. Dacă nu semnezi o condică și un stat de plată la serviciu, nu înseamnă că activitatea pe care o faci e considerată benevolă.
Și da, dacă mai aud pe cineva spunând vreodată: "M-am gândit la tine că fiind la început poți lucra benevol, pentru experiență", o să mă uit urât și o să spun și două urâte printre dinți. Căci sunt deja peste 10 ani de când lucrez și asta nu mai e doar început... Punct. ADIO celor care uită să respecte!
Comentarii
Oricum, revenind on-topic, consider ca ai 100% dreptate - voluntariatul trebuie sa fie exact asta... voluntariat... ceva pentru care te oferi singur, nu ceva ce ti se cere... cand ti se cere deja nu mai e voluntariat, ci munca patriotica (in cel mai bun caz).
Si, iarasi, imi place sa cred, ca am depasit momentul in care plata se face "la ora" (poate doar pe santier sau la sapa sa mai functioneze principiul asta), ci pe rezultate, iar daca tu, prin experienta/cunostiintele dobandite reusesti sa faci intr-o ora, cat altora le-ar lua sa faca intr-o saptamana, atunci mi se pare perfect normal sa fii platita cat pentru o saptamana (ba chiar ceva mai bine, pentru ca ai oferit respectivul rezultat mai repede :P).