Nu am scris de prea multe ori poezii. Simt că nu-mi iese și mai ales, când le citesc pe ale altora, am impresia că ale mele sunt degeaba. Îmi place să citesc poezie. De la scriitorii clasici ai literaturii române. De la cei contemporani. Am avut încercări, dar mi se par eșuate sau oricum finalizate în forme de proză. Nu reușesc să exprim gândurile în rimă, în ritm. Îmi place în schimb să leg cuvinte care aparent nu au nici cel mai mic punct comun. Poezia mi se pare că poate fi scrisă de oameni aleși pentru asta și de aceea îi Respect pe poeți. De aceea citesc poezie, de aceea încerc uneori să-mi agit mintea pentru o rimă înțeleasă. Îmi plac poeziile vesele, de dragoste. Îmi plac și epigramele, dacă le pot include aici. Farmecul unei poezii este subiectul ei la fel ca-n proză, e-n metafora folosită, în sufletul picurat între rânduri. Nu cred că poezia ține de vârstă, în sensul că reușești să te exprimi în versuri pe măsură ce timpul trece. Cred mai degrabă că poezia ține de talent și de sentimente, de stare și mult suflet. Sunt unii mai împăcați cu proza, alți mai frați cu rima, dansul cuvintelor pentru că dintotdeauna am considerat că în poezie, spre deosebire de proză, cuvintele dansează în ritmuri clasice în timp ce-n proză sunt mai degrabă soldați la mâna celui care le așterne pe hârtie.
Comentarii