Poate că n-am fost fiica perfectă. Poate că uneori am fost egoistă. Poate că nu întotdeauna am ghicit când lacrima îți curgea lin pe obraz. Poate că, tată, nu am știut să spun iertare sau mulțumesc la timpul potrivit. Poate că uneori te-am supărat că am sunat prea rar, că ți-am pășit pragul propriei tale case prea rar și prea puțin am stat. Poate că ... și știu că puteam fi mai bună decât am fost ca fiică a ta mai mică, dar știu și asta n-am să uit nicicând tata.
N-am să uit niciodată că ai construit și tu, și mama pentru noi un univers în care copilăria să ne fie palat de cleștar, adolescența cu vise împlinite, tinerețea, un pic mai ușoară. Eforturile tale și ale mamei pentru noi nu vor fi uitate.
Zâmbetul tău specific, glumele tale la care toți din jur râdeau cu poftă, timpul petrecut cu noi și prietenii din fața blocului la pădure, poveștile cu zecile inventate pentru noi, joaca noastră de-a studioul, modul în care știai să destinzi o atmosferă încordată, faptul că niciodată nu te-ai dat bătut, optimismul tău -toate astea ni le-ai așezat pe fiecare răftișor din suflet, ni le-ai desenat în noi, cu ele ne-ai format nouă înșine caracterul. Și când am greșit, ne-ai iertat cu blândețe, ne-ai certat cu povețe pe care și azi le ținem minte și ne sunt proptiri ale caracterului. Ne țin drepte și curate în fața denivelărilor din viață, în fața capcanelor ivite vrând-nevrând.
Prea curând ai plecat tată dintre noi, prea repede ai vrut odihna cea mare! Suntem încă prea mici și prea crude ca să putem spune că drumul e doar al nostru, că avem viața noastră. Niciodată viața nu va fi mai ușoară fără părinți, fără mama și tata, fără mâna lor, fără privirea lor, fără încurajarea, fără vorba lor dulce.
E mai trist totul fără tine tată, dar pentru că întotdeauna te-ai mândrit, te-ai bucurat cu ochi senini și suflet mare cât o pâine abia scoasă din cuptor, pentru fiecare realizare a noastră, îți promit încă o dată, tată, că am să caut mereu drumul viselor împlinite, drumul spre realizarea profesională, spre recunoastere, spre a-ți cinsti și duce mai departe așa cum se cuvine numele la care cu toții din familie am ținut.
Mi-e dor de tine, tată și-ți mulțumesc pentru tot, pentru sufletul frumos, pentru curățenia spirituală în care am crescut, pentru educație, pentru că și tu și mama ați fost cei mai buni părinți, pentru că fără voi azi, eu, una, nu aș fi luptat pentru fiecare pas făcut spre micile mele glorii.
Încă o dată îți mulțumesc! Fie ca Acolo, unde ești, LUMINA și LINIȘTEA să vegheze asupra ta, tată!
Pe 11 august, un an de singurătate se va împlini
Prea goi în suflet ne-ai lăsat
Lipsa ta doare, cu amintiri ne hrănim
O lumânare, la sărbători, îți ține locul
Stele pe cer strălucesc acum pentru noi.
Cum spuneai și tu când eram mici
Sus, acolo, strălucesc îngeri
Pentru noi cei de aici pe pământ
Acum, tu ești steaua noastră din cer
Ce veghează la sufletele noastre.
Aș fi vrut să fii aici pe pământ
Să-ți mai zic din nou fără suflu
Despre tot ce am făcut.
Articole și poezii să citești
Să te umfli până la cer
De mândrie și ler!
Viața așa a vrut
Astăzi din Cer să te uiți spre noi
Chiar dacă în suflete suntem mai goi
Odihna ți-ai găsit, părinte
Căci oamenii buni sunt ai lui Dumnezeu!
N-am să uit niciodată că ai construit și tu, și mama pentru noi un univers în care copilăria să ne fie palat de cleștar, adolescența cu vise împlinite, tinerețea, un pic mai ușoară. Eforturile tale și ale mamei pentru noi nu vor fi uitate.
Zâmbetul tău specific, glumele tale la care toți din jur râdeau cu poftă, timpul petrecut cu noi și prietenii din fața blocului la pădure, poveștile cu zecile inventate pentru noi, joaca noastră de-a studioul, modul în care știai să destinzi o atmosferă încordată, faptul că niciodată nu te-ai dat bătut, optimismul tău -toate astea ni le-ai așezat pe fiecare răftișor din suflet, ni le-ai desenat în noi, cu ele ne-ai format nouă înșine caracterul. Și când am greșit, ne-ai iertat cu blândețe, ne-ai certat cu povețe pe care și azi le ținem minte și ne sunt proptiri ale caracterului. Ne țin drepte și curate în fața denivelărilor din viață, în fața capcanelor ivite vrând-nevrând.
Prea curând ai plecat tată dintre noi, prea repede ai vrut odihna cea mare! Suntem încă prea mici și prea crude ca să putem spune că drumul e doar al nostru, că avem viața noastră. Niciodată viața nu va fi mai ușoară fără părinți, fără mama și tata, fără mâna lor, fără privirea lor, fără încurajarea, fără vorba lor dulce.
E mai trist totul fără tine tată, dar pentru că întotdeauna te-ai mândrit, te-ai bucurat cu ochi senini și suflet mare cât o pâine abia scoasă din cuptor, pentru fiecare realizare a noastră, îți promit încă o dată, tată, că am să caut mereu drumul viselor împlinite, drumul spre realizarea profesională, spre recunoastere, spre a-ți cinsti și duce mai departe așa cum se cuvine numele la care cu toții din familie am ținut.
Mi-e dor de tine, tată și-ți mulțumesc pentru tot, pentru sufletul frumos, pentru curățenia spirituală în care am crescut, pentru educație, pentru că și tu și mama ați fost cei mai buni părinți, pentru că fără voi azi, eu, una, nu aș fi luptat pentru fiecare pas făcut spre micile mele glorii.
Încă o dată îți mulțumesc! Fie ca Acolo, unde ești, LUMINA și LINIȘTEA să vegheze asupra ta, tată!
Pe 11 august, un an de singurătate se va împlini
Prea goi în suflet ne-ai lăsat
Lipsa ta doare, cu amintiri ne hrănim
O lumânare, la sărbători, îți ține locul
Stele pe cer strălucesc acum pentru noi.
Cum spuneai și tu când eram mici
Sus, acolo, strălucesc îngeri
Pentru noi cei de aici pe pământ
Acum, tu ești steaua noastră din cer
Ce veghează la sufletele noastre.
Aș fi vrut să fii aici pe pământ
Să-ți mai zic din nou fără suflu
Despre tot ce am făcut.
Articole și poezii să citești
Să te umfli până la cer
De mândrie și ler!
Viața așa a vrut
Astăzi din Cer să te uiți spre noi
Chiar dacă în suflete suntem mai goi
Odihna ți-ai găsit, părinte
Căci oamenii buni sunt ai lui Dumnezeu!
Comentarii