A fost anul în care:
Pozitive:
- am înțeles cât de greu este să implementezi în România un proiect european și mai ales motivele pentru care gradul de absorție al fondurilor europene e asa mic aici la noi în țară. Discuția pe tema asta chiar nu își are loc aici. Dar, într-un final, deși a fost un an greu din punct de vedere financiar, pot spune că experiența a fost nouă și suculentă. Am mai învățat ceva! În plus, Asociația Buzzmedia, draga mea organizație, a fost partener într-un proiect mare! E de trecut la bile albe.
- am avut parte de primul zbor cu avionul în afara granițelor. Senzația a fost unică. O să-mi rămână multă vreme în minte sentimentul acela, un fel de teamă amestecată cu nerăbdare și bucurie, din aeroport așteptând să ne îmbarcăm. O să-mi aduc aminte mult timp și rândurile adresate lui Dumnezeu, scrise pe tabletă, în autocar, să aibă grijă de mine câtă vreme o să stau la Bruxelles, singură. A fost cu mine. A fost bine. A fost experiența numărul 1 a anului 2015. A fost unic.
- Am avut parte de surprize plăcute din partea copiilor care frecventează cercul de jurnalism Micii reporteri. I-am văzut evoluând. La cei mici am văzut cum scapă ușor ușor de tracul microfonului, cum reușesc să spună lejer o întrebare. În martie am avut, cred eu, prima ieșire pe teren la Biblioteca pentru un eveniment. Piticii mei citeau mai întâi întrebarea pentru ei, în gând, după care, o adresau intervievatului. În câteva luni, la evenimentele următoare la care ne-am prezentat, au adresat singuri întrebări fără să și le mai scrie. Au ajuns, acum după niciun an, singuri să-și compună, pe loc, standupuri tv. A fost și preluarea unei grupe de vârstă mai mici la ziarul Buzz o provocare și da, o trec cu toată inima la lucruri pozitive.- Am avut parte de prima petrecere-surpriza de ziua mea. Și cât de bine e să intri în sala de ședințe cu gândul stresant că nu ai cum să argumentezi anumite chestiuni, că nu ai ce prezenta și dintr-odată se deschide ușa și lumina, și în față îți apare șeful cu flori, îți apar colegii cu zâmbet în priviri tot strigându-ți la mulți ani. Atunci îți vine să-ți duci mâna la ochi, la gură și să amuțești sau strigi de bucurie ceva. Viața mea, ce zi!
- Despre ceilalți copii-reporteri mai mari, pot spune că mi-am simțit inima crescând ca o pâine văzându-i cum reușesc, ca niște oameni mari, să fie adevărați cameramani, să se descurce cu camera tv realizându-și propriile emisiuni, să fie apreciați de oamenii de la televiziunile din oraș pentru cum se descurcă, să scrie mai bine și să simtă subiecte. Satisfacția e uriașă și asta mă determină să duc BUZZ mai departe! Copiii au nevoie de Buzz și Buzz de copii.- Avem de acum propria televiziune.
- Am fost pentru al doilea an la Medgidia. De data aceasta cu un reporter Buzz după mine, încântat de experiența gazetărească, de întâlnirile mari de acolo. A fost o aventură muzicală de suflet. Întâlniri cu oameni dragi, cu artiști frumoși. Încă o dată mulțumiri lui Daniel Gheorghe pentru că ne oferă această șansă. Medgidia ești a noastră!
- Concursul de reportaje Botoșani, orașul meu drag dedicat copiilor-reporteri a continuat și anul acesta parcă a căpătat un plus de ...mai bine. Au fost mai mulți copii. Juriul a fost mai numeros. Aparițiile în presă despre ce am făcut mai multe. A fost bine și sper ca anul viitor să continuăm această experiență gazetărească unică!
- Am mai primit un trofeu. De la grupul Cheia Sol. Pentru că i-am promovat pe copii, pentru că i-am susținut. pentru că am scris despre ei.
- Din fericire, încă mă pot baza pe instinct; am avut parte de câteva întâmplări care mi-au demonstrat că instinctul contează. Că e bine să miroși bine înainte de a te apuca de ceva sau de a lua decizii....
- Lucrul cel mai frumos pentru mine este că am reușit să scoatem și în acest an ziarul Buzz lună de lună, lucru pentru care mulțumesc tuturor celor care ne sprijină.- Am avut parte de câteva întâlniri frumoase cu oamenii dragi sufletului meu.
-Mi-am îndeplinit dorința de a-i face o surpriză doamnei mele învățătoare, Elena Cazacu (foto), unul dintre puținii dascăli care mi-au marcat cu adevărat existența. Un an cât patru a reușit să fac doamna Cazacu pentru mine.
Negative
- N-am mai reușit să continuăm tradiția concursului de frumusețe pentru copii Mini Miss&Mister Buzz. Aș da vina pe timp. Au fost multe care s-au întâmplat. Aș da vina pe bani, pe nervi, pe stres. N-a fost un an ușor. Dar poate că anul viitor va reface tradiția și vom reveni și cu acest haios concurs al nostru.
- Am scris și am citit mai puțin ca de obicei și aici dau vina pe nemilosul timp. Prea multe de făcut, prea puține ore are ziua.
- Nu a fost un an foarte bun din punct de vedere politic; știu că e și vina mea că organizația de tineret unde activez deocamdată nu a mai fost vizibilă ca altădată.
- Am ratat un proiect pe care îl puteam face
- Cumva am rămas aproape fără laptop :))
- Am aflat că cei mai mulți oameni nu sunt ceea ce par a fi și asta e trist pentru un visător ca mine.
- Aș fi vrut acum în ultima zi a anului să meargă strună televiziunea; mai durează un pic.
- N-am fost la Brăila la Festivalul George Grigoriu.
În concluzie, a fost un an zbucimat, dar cu realizările lui, cu dezamăgirile inerente, cu visele lui. Mi s-a părut un an scurt și totuși privind așa la cele bifate la POZITIVE, parca nu au fost puține. Și sper să
se mai adauge una: un calculator nou. E nevoie de el pentru a merge mai departe bine și frumos. Deci, se poate dacă îți dorești să evoluezi, să trăiești, să-ți depășești limitele, să înveți, să te descoperi mereu și mereu. Și da, și în acest 2015 m-am descoperit. Cu bune, cu rele. Cu lacunele pe care ar trebui să le acopăr în 2016. Cu capacitățile pe care sper să dezvolt în anul care vine.
2016 să ne aducă tuturor sănătate, inspirație, putere și o stare pozitivă. Pe restul reușim să le facem avându-le pe toate acestea.
LA MULȚI ANI și visele să vi se împlinească în acest nou și frumos an! App, culorile anului nou ar fi un fel de roz și bleu -ciel. Haideți să credem că va fi bine. Doamne Ajută!
Comentarii