Fix acel moment. Termini un proiect. Te simți epuizat până în măduva oaselor. Simți disperat nevoia unei vacanțe. Simți nevoia să pleci departe, fără telefon, fără rețele de socializare. Să fii tu cu tine într-un loc ascuns. Sau, mă rog, tu și cineva drag. Sau câțiva oameni dragi. Fără gălăgie. Mă simt epuizată și fără vlagă. Fără entuziasm deși sunt, trăgând linie, extrem de mulțumită de rezultatul taberei de jurnalism încheiată recent. Într-un clasament al activităților realizate, asta e pe locul I până acum. Și, lăsând modestia la o parte, am mai organizat câteva evenimente de care am fost mândră odată finalizate. Tabăra aceasta de jurnalism pe care am intitulat-o Ai noștri tineri și pe care am realizat-o, grație lui Relu Oneaga de la Memorialul Ipotești căci el m-a tras în aventura asta, mi-a adus câteva puncte în plus mie în primul rând:
- mi-am dat seama că Buzz este o poveste care se scrie pentru cei care doresc să fie un pic altfel și care își doresc să facă istorie, vorba Ilonei.
- m-a ajutat să analizez potențialul copiilor, să-mi dau seama că nivelul lor pentru anii pe care îi au este superior
- mi-a adus câțiva oameni în plus pe care, dacă nu le pot spune neapărat prieteni (prietenia pentru mine e ceva dincolo de întâlniri!) măcar i-am integrat în suflet și sufletul crește păstrând în suflet oameni frumosi
- mi-a dat răgaz să reflectez la noi ca situație; trebuie să trecem la nivelul celălalt. Încă nu știu cum, dar cert e că asta presupune niște costuri, presupune și mai multă muncă, presupune implicare
- copiii de la Buzz sunt buni și au ceva în plus față de colegii lor: au dar pentru carte, au chef să se dezvolte, au chef să alerge cu folos, au dorință să schimbe ceva aici pentru societatea în care traiesc.
- am în cap de acum pentru multă vreme vorbele Claudiei Nicolau, actriță și producător TVR2, după ce a stat cam o oră la trainingul Larisei Avram, cel programat înainte de al ei: "Trebuie să mai găsim ceva, sunt prea isteți copiii, nu merge doar cu exerciții de dicție..."
- din obligație nu poți finaliza lucruri
- uneori poți face lucruri cu 5 copii cât ai face cu 20 câtă vreme ei se comportă cum au făcut-o în tabăra de jurnalism
- să fiu mai deschisă la colaborări în sensul de a nu le mai privi cu teamă
- să ascult
- liniute mai sunt, dar ma simt epuizata acum ca sa le mai insir :))
Cred că eu însămi am avut o lecție de învățat și mai spun ceva ce am spus pe tot parcursul celor patru zile: cine a vrut a avut ce învăța din această tabăra de jurnalism. Eu, una, știu că am acumulat. Și spiritual, și mental, și sufletește. Punct. A fost frumos. Acum o vacanță ar fi însă perfectă.
Restul e poveste.
- mi-am dat seama că Buzz este o poveste care se scrie pentru cei care doresc să fie un pic altfel și care își doresc să facă istorie, vorba Ilonei.
- m-a ajutat să analizez potențialul copiilor, să-mi dau seama că nivelul lor pentru anii pe care îi au este superior
- mi-a adus câțiva oameni în plus pe care, dacă nu le pot spune neapărat prieteni (prietenia pentru mine e ceva dincolo de întâlniri!) măcar i-am integrat în suflet și sufletul crește păstrând în suflet oameni frumosi
- mi-a dat răgaz să reflectez la noi ca situație; trebuie să trecem la nivelul celălalt. Încă nu știu cum, dar cert e că asta presupune niște costuri, presupune și mai multă muncă, presupune implicare
- copiii de la Buzz sunt buni și au ceva în plus față de colegii lor: au dar pentru carte, au chef să se dezvolte, au chef să alerge cu folos, au dorință să schimbe ceva aici pentru societatea în care traiesc.
- am în cap de acum pentru multă vreme vorbele Claudiei Nicolau, actriță și producător TVR2, după ce a stat cam o oră la trainingul Larisei Avram, cel programat înainte de al ei: "Trebuie să mai găsim ceva, sunt prea isteți copiii, nu merge doar cu exerciții de dicție..."
- din obligație nu poți finaliza lucruri
- uneori poți face lucruri cu 5 copii cât ai face cu 20 câtă vreme ei se comportă cum au făcut-o în tabăra de jurnalism
- să fiu mai deschisă la colaborări în sensul de a nu le mai privi cu teamă
- să ascult
- liniute mai sunt, dar ma simt epuizata acum ca sa le mai insir :))
Cred că eu însămi am avut o lecție de învățat și mai spun ceva ce am spus pe tot parcursul celor patru zile: cine a vrut a avut ce învăța din această tabăra de jurnalism. Eu, una, știu că am acumulat. Și spiritual, și mental, și sufletește. Punct. A fost frumos. Acum o vacanță ar fi însă perfectă.
Restul e poveste.
Comentarii