Ud amintiri cu lacrimi privind imagini ce au colorat o nouă vară. O vară pe care un copil obișnuit să se trezească la 11.00, un copil ale cărui griji sunt doar temele pentru școală ori băiatul frumos de vizavi nu are cum să le îndese în suflet.
BOMD, pentru a III-a oară. Un concurs de reportaje pentru copii. Cu amintiri, cu experiență, cu bucuria unor întâlniri mari. Privesc imaginile pentru a treia oară și refrenul care însoțește fiecare vibrație din fotografiile cu zâmbet și transpirație deopotrivă îmi năucește mintea. Taci, spun. Și dau play din nou. Angoasa asta chiar îmi face bine.
Din nou, punct. Punct BOMD. Privesc zâmbetul fiecărui copil și îmi simt ochii înecați din nou. Un nod în gât se așează iar când dau timpul înapoi la fiecare poveste croșetată de noi toată vara. Scurtă vara, ca de fiecare dată. Două luni în care suntem preocupați să mai învățăm un pic. Obosim și învățăm. Obosim frumos, însă. Ne odihinim și o luăm de la capăt.
Să judeci munca unui copil e un adevărat chin pentru tine, maturul, care realizezi că ei fac ceea ce tu ai învățat la 20 de ani. Ei, la 20 ani, vor evalua pe alți învățăcei pentru că ei vor ști atunci ce au învățat în copilăria plină de experiențe.
Orele dinaintea fiecărei festivități sunt dificile pentru că te gândești la așteptarea copiilor participanți la concurs. Niciunul dintre ei, niciodată n-a știut până în clipa decernării premiile cine e câștigător. Suspans maxim.
Fiecare speră, în sinea lui, la un premiu, chiar dacă aud în stânga și în dreapta ai deja experiența câștigată, premiul e efer. Dar, da, ei toți au câștigat prin participare. Au avut un subiect, l-au discutat, după care au urmat întâlnirile, poveștile, glumele, nervii, supărările și crizele inerente. De timp, de comunicare, de orice. În orice caz, ei, copiii participanți la BOMD, au învățat din toate: să construiască o poveste, să vorbească în fața camerei, să gestioneze o criză de moment, să facă gașcă.
Și dacă nu au învățat încă tot, mai au timp căci BOMD și BUZZ asta le oferă. E povestea lor, e timpul lor în care cresc, se dezvoltă, visează, își colorează propriul destin.
Îmi vine să plâng și să râd deopotrivă întorcând timpul și petrecând cu mintea clipe cu fiecare echipă constituită undeva la final de iunie. Stări, sentimente, frustrări, dar dincolo de toate, inocență, puritate, fericire. Fericirea de a fi altfel, de a scrie, de transmite emoții, de a învăța, de a fi la un moment dat tu însuți model pentru colegii care te citesc, care te urmăresc, vrând-nevrând.
...DA, fericirea de a fi altfel. Și nimic mai mult. Restul sunt detalii.
Vă aștept, duminică, 4 septembrie, de la ora 16.00, să-i aplaudați pe micii reporteri. Pe toți, indiferent de premiu, indiferent de vreme. Toți merită aplauzele noastre pentru că aleg să-și dezvolte anii copilăriei atât de frumos. #BOMD #BUZZ. Micii reporteri ai orașului. Altfel de știri. Fericirea de a fi altfel.
Aici puteti viziona imagini cu micii reporteri in cadrul BOMD 2016
BOMD, pentru a III-a oară. Un concurs de reportaje pentru copii. Cu amintiri, cu experiență, cu bucuria unor întâlniri mari. Privesc imaginile pentru a treia oară și refrenul care însoțește fiecare vibrație din fotografiile cu zâmbet și transpirație deopotrivă îmi năucește mintea. Taci, spun. Și dau play din nou. Angoasa asta chiar îmi face bine.
Din nou, punct. Punct BOMD. Privesc zâmbetul fiecărui copil și îmi simt ochii înecați din nou. Un nod în gât se așează iar când dau timpul înapoi la fiecare poveste croșetată de noi toată vara. Scurtă vara, ca de fiecare dată. Două luni în care suntem preocupați să mai învățăm un pic. Obosim și învățăm. Obosim frumos, însă. Ne odihinim și o luăm de la capăt.
Să judeci munca unui copil e un adevărat chin pentru tine, maturul, care realizezi că ei fac ceea ce tu ai învățat la 20 de ani. Ei, la 20 ani, vor evalua pe alți învățăcei pentru că ei vor ști atunci ce au învățat în copilăria plină de experiențe.
Orele dinaintea fiecărei festivități sunt dificile pentru că te gândești la așteptarea copiilor participanți la concurs. Niciunul dintre ei, niciodată n-a știut până în clipa decernării premiile cine e câștigător. Suspans maxim.
Fiecare speră, în sinea lui, la un premiu, chiar dacă aud în stânga și în dreapta ai deja experiența câștigată, premiul e efer. Dar, da, ei toți au câștigat prin participare. Au avut un subiect, l-au discutat, după care au urmat întâlnirile, poveștile, glumele, nervii, supărările și crizele inerente. De timp, de comunicare, de orice. În orice caz, ei, copiii participanți la BOMD, au învățat din toate: să construiască o poveste, să vorbească în fața camerei, să gestioneze o criză de moment, să facă gașcă.
Și dacă nu au învățat încă tot, mai au timp căci BOMD și BUZZ asta le oferă. E povestea lor, e timpul lor în care cresc, se dezvoltă, visează, își colorează propriul destin.
Îmi vine să plâng și să râd deopotrivă întorcând timpul și petrecând cu mintea clipe cu fiecare echipă constituită undeva la final de iunie. Stări, sentimente, frustrări, dar dincolo de toate, inocență, puritate, fericire. Fericirea de a fi altfel, de a scrie, de transmite emoții, de a învăța, de a fi la un moment dat tu însuți model pentru colegii care te citesc, care te urmăresc, vrând-nevrând.
...DA, fericirea de a fi altfel. Și nimic mai mult. Restul sunt detalii.
Vă aștept, duminică, 4 septembrie, de la ora 16.00, să-i aplaudați pe micii reporteri. Pe toți, indiferent de premiu, indiferent de vreme. Toți merită aplauzele noastre pentru că aleg să-și dezvolte anii copilăriei atât de frumos. #BOMD #BUZZ. Micii reporteri ai orașului. Altfel de știri. Fericirea de a fi altfel.
Aici puteti viziona imagini cu micii reporteri in cadrul BOMD 2016
Comentarii