Îmi vine greu să cred, dar luna aceasta, avem un an de când filmăm "Jurnalul copiilor" la TeleBuzz.ro. A fost dorința noastră să aducem știrile pe care noi le facem, lună de lună, și într-un format de televiziune și, cum altfel, dacă nu într-un jurnal. Nu sunt chiar 12 ediții, căci uneori, din lipsă de timp (of! facem atât de multe încât ne-ar mai trebui niște oameni pricepuți la montaj, la filmat, la distribuție etc în echipă), am cuplat două luni pentru un jurnal. Nu cred că asta e o tragedie.
Cel mai tare lucru în toată povestea aceasta mi se pare de departe faptul că emisiunea aceasta este sută la sută realizată de copii.
Denisa Sandu de 14 ani și a învățat, aici, la studioul nostru mic improvizat, în camera asta mică de la Hotel Maria, unde de fapt este sediul Europe Direct Botoșani (mulțumim!) cât poate n-ar fi reușit în 2 ani de teorie la o facultate de regie. A învățat pentru că aici, ea e un fel de director de imagine cu toate că are doar 14 ani. Abia și-a luat buletinul, dar credeți-mă, oameni buni, are o responsabilitate în ea cât 2 oameni mari la un loc. Când spune Denisa: "Linișteeee!", nu se aude nici musca în micul nostru studio de știri. Încadrează cu meticulozitate, verifică atent sunetul, e atentă la fiecare detaliu ce ține de parte tehnică a muncii noastre. E implicată ca un om mare iar asta o va ajuta pentru că experiența de aici reprezintă pentru ea de fapt primii ani de muncă pe care trebuie, are de ce, să și-i cuantifice acolo în viitorul ei MARE CV. Mare, da, pentru că Denisa va ajunge un om mare profesional, dacă va continua să arate aceeași implicare, același devotament, aceeași dăruire pentru lucrurile pe care le face, ca acum.
Anca Biciușcă are 15 ani și este alături de echipă, ca fotograf, dar vine de fiecare dată și cu sugestii legate de punerea în scenă, ca să spun așa. Are o înclinație spre a organiza lucruri, emisiuni, spectacole. A demonstrat-o și-n vară, la tabăra de jurnalism. Nu intru în detalii acum, dar mă convinge de asta mereu! E generoasă cu colegele de platou în sfaturi, idei. Are umor, are replici, are un zâmbet fără de care, în mod clar, filmările jurnalului ar fi mai terne.
Theona Adomnoaei are 12 ani și a venit mai recent în echipa Jurnalului, dar a prins drag de prompterul emisiunii. Iar pentru mine, ca producător al emisiunii, care trebuie să privesc permanent la pupitru, la gesturile nefirești, involuntare, e un ajutor uriaș. Pe ea munca aceasta o va ajuta. O dată pentru că vede ce înseamnă bucătăria unei asemenea emisiuni, apoi învață să manevreze un prompter. Și nu e chiar facil căci dacă nu ești atent, îl poți face să alerge puțin cu vocea pe bietul prezentator. Adică, să strici tot. Și mai grav e când ești în direct. Cine știe, însă, poate reușim, pe viitor, și experiența jurnalelor de știri transmise live. E un vis pe care, însă, deocamdată îl port în suflet. Promit că nu mă las până nu-i fac și lui aripi!
Ei da... am ajuns și la Alexandra.
Alexandra Ciotir. Are 15 ani și a început să prezinte jurnalul când era în clasa a VIII-a. Ca să spun așa, deși avea un program cam neprietenos din cauza stresului pentru amărâta de Evaluare Națională, își găsea timp să filmeze, lună de lună, edițiile jurnalului. Îi place acolo în fața camerei, iar camera o îndrăgește pe ea. Citește cu lejeritate un prompter și are o dicție foarte bună (ca să mă și laud un pic, am și lucrat la asta, dar sunt atât de mândră când văd produsul asta așa de perfect pentru acești 15 ani încât nu mă pot abține). Tipul acesta de emisiune cum este "Jurnalul copiilor" cred că i se potrivește mănușă copilei. A învățat și ea în cele 12 luni, la Jurnalul copiilor, cât n-ar fi învățat în doi ani la o facultate de jurnalism probabil. A învățat din sfaturi, din ideile care se nasc la activitățile noastre, din impresiile noastre. A învățat din greșeli, căci ele ne fac să fim mai buni. Și, Doamne, ce NOROC au ei că pot face asta acum, că au unde greși, că greșelile astea pe care le fac ca să învețe sunt puse în slujba vârstei lor inocente. Altfel, ele ar fi contabilizate și corectate la primul loc de muncă. În felul acesta, învățând aici, făcând greșeli aici, s-ar putea ca ei să dea lecții la 20 ani. Sau măcar să fie uriașe surprize pentru niște angajatori care se așteaptă la niște oarecare începători. Da, subliniez cât de tare pot. Fata asta chiar are talent și a învățat într-un an la jurnalul nostru cât nu poți imagina că se poate la vârsta aceasta a lor.
Cel mai nou coleg în echipa jurnalului nostru de știri este, cu siguranță, Iosif Pintilie, un băiat (printre puținii din redacția noastră!) care își dorește, pe viitor, să fie comentator sportiv. M-am gândit că o prezentare în duet, ca la marile televiziuni, aduce o notă de parfum în plus. Iar pe de altă parte, dăm șansa și altui copil să simtă gustul televiziunii, să învețe o lecție care, mai târziu, îi va folosi indiferent de drumul profesional. Iosif a filmat până acum doar o ediție și deși s-a aflat pentru prima oară în fața unui prompter, lucrurile au fost cât se poate de bune. Cu puțină pregătire, cu siguranță la doi ani de jurnal, cuvintele scrise acum pentru Alexandra, i le vom putea adresa și lui. Asta depinde, însă, și de de el. Adică, e foarte important ca odată ce te apuci de o treabă s-o duci la capăt, odată ce vrei să înveți ceva, continuă, odată ce primești încrederea că ești bun pentru un lucru pe care cel puțin la vârsta aceasta îl iubești, continuă căci tu vei fi cel care vei câștiga.
LA MULȚI ANI, Jurnalul copiilor!
Să ne vedem la fel de inimoși și plini de entuziasm și peste 4-5 ani, când cei doi vor preda ștafeta, probabil altor copii care acum se pregătesc să vină la pupitrul știrilor Buzz. Adică, #altfeldeștiri.
Comentarii