Tradiționalul bilanț al anului care a trecut. De data aceasta, 2016. 2017, fii blând, sănătos, vesel și înțelept!
Bilanțul meu tradițional. 2016. Anul trecut scriam că îl vreau cu stări pozitive, dincolo de inerentele sănătate și împliniri pe toate planurile. Acum, trag linia și nu pot decât să mă înclin în fața frumușelului an. A fost un an simpatic, dar foarte alert, foarte dinamic și foarte împrăștiat. Mulțumesc lui Dumnezeu pentru forța pe care mi-a dat-o să le pot face pe toate cele care s-au adunat aici în calendarul celor 12 luni.
Sunt un om optimist și cu dorințe normale. Nu-mi doresc lucruri exagerate ci simple, care să producă legate, una după alta, schimbări pozitive în mersul nostru cotidian.
Pozitive:
> Încep cu proiectul Buzz care îmi acaparează jumătate din viață, ca să spun așa. Dar mi-o acoperă pentru că vreau, pentru că îmi place, pentru că simt eu că este o idee de care copiii de azi au nevoie. Cum spuneam și în editorialul din numărul 58 al ziarului Buzz, cel din luna decembrie, intitulat "Bilanț cu plus", a fost anul în care se simte prima generație a micilor reporteri. Se simte prin evoluția lor: scriu mai bine, mai intreg, analizează, caută subiecte, au idei, au apariții bune pe scenă, apariții de oameni mari... Continui pe lina asta. Pentru Buzz anul 2016 a fost cel mai bun dintre toți cei 5 ani. A fost anul în care am lansat 3 carți, două pentru doi dintre reporterii cu talent literar și una dedicată celor 5 ani de jurnalism pentru copii în Botoșani. A fost o tabără de jurnalism în numele gazetarului Mihai Eminescu care ne-a ieșit excepțional și o spun fără falsă modestie. Da, chiar cred în ceea ce spun și dacă ar fi să fac un clasament al activităților buzzistice pe 2016, tabăra "Ai noștri tineri" își merită categoric prima poziție. A fost tradiționalul concurs de reportaje video cu materiale realizate
tot mai bine de copiii-reporteri și tot mai apreciate de oameni avizați. Au fost activități împreună cu Europe Direct Botoșani iar, aici, subliniez cu trei culori chiar, cafeneaua publică la care trei dintre reporterii Buzz au întreținut discuții înalte cu traducători de calibru din străinătate, traducători care i-au apreciat pe micii reporteri. Punctez colaborarea cu Cheia Sol de la sfârșitul anului cu o prezentare de lăudat a unuia dintre copiii-reporteri pentru unul dintre spectacolele lor. Și peste toate, da, ziarul Buzz a apărut lună de lună, cu apariții și subiecte căutate cu interes, unele subiecte chiar preluate de colegii de la ziarele mai mari decât noi. Poate e puțin, poate e mult, dar cert e că a fost anul în care reușesc să-mi dau seama că 5 ani nu au trecut degeaba pe lângă niște copii, care, când Buzz era la început, aveau 10, 11 12 ani, iar acum au 13, 14, 16 sau chiar se pregătesc de absolvirea liceului. Pentru apariția ziarului Buzz lună de lună, fac plecăciune către cei care înțeleg demersul nostru și ne susțin lună de lună: Asociația RoRec, magazinul Junior, Mischa Kids Club, pizzeria Avanti și alți câțiva oameni la care știu că oricând mergem, găsim suport.
Continui tot pe zona pozitivelor:
> în iunie 2016, primarul Cătălin Flutur câștigă alegerile locale. Mi-am dorit asta pentru că este primarul care a demonstrat cel mai mult și cel mai bine că se poate face și într-un oraș mic și sărac ca al nostru. Este, și o spun în continuare cu același RESPECT, omul politic în care eu cred cel mai mult, primarul pe care îl prețuiesc cel mai mult din toți cei care s-au perindat la cârma municipiului. Omul politic cu principii demne și vertical!
> Am primit acreditare la 4 festivaluri (bucuria mea fără margini): Festivalul George Grigoriu (aici, singură, cu cazare și transport plătit de mine; deh, arta costă), festivalul Best Pop-rock de la Piatra Neamă (aici, cu un reporter Buzz... da, da și n-am să uit niciodată munții din centrul orașului :))), Zilele Nordului de la Darabani (aici, cu 3 reporteri Buzz, toți rockeri :P) și UNICUL, INEGALABILUL, FASCINANTUL MEREU Festivalul Dan Spătaru (Daniel Gheorghe MII DE MULTUMIRI!!! App, cu un reporter Buzz și aici).
> Diploma și medalia de voluntar al anului 2016 pentru Buzzmedia
> Lucrurile mici, cotidiene pentru suflet, de familie, personale pe care le țin însă pentru mine. Fiecare om are un colț al lui secret pe care nu-l arată. E treaba lui, doar a lui, acolo.
Negative:
Mi-e greu să fac un clasament căci fiind de felul meu un om optimist, cam dau la spate lucrurile care nu merg:
> Am dat afară un reporter Buzz. O decizie grea care m-a consumat mult, dar pe care trebuia s-o iau căci a lucra în minciună nu mă reprezintă. A minți și a nu-ți face treaba nu e-n firea lucrurilor câtă vreme tu singur te-ai înhămat la o căruță care știi că te poate duce pe o cale mai bună. Primul om dat afară din redacție. Și unul bun. Unul cu un talent uriaș pe care i-l recunosc și acum. Am puterea asta chiar și acum după toate cele petrecute. Dar talent fără bruma de modestie, fără bruma de RESPECT e inexistent cumva. Să ne fie bine. Și talentului dat afară, și nouă celor rămași să ducem Buzz spre 10 ani, adică atunci când merităm un banchet al primei generații Buzz. Și, evident, mai încolo de deceniul pe care sperăm să-l împlinim când va fi.
> Moartea lui Bicu' Mihai. 97 ani. Aș fi vrut să atingă suta. Dumnezeu, însă, știe mai bine când.
Dumnezeu să-l ierte pe bicu' Mihai! Îl am în suflet mereu.
> Cred că puteam să mă dedic mai bine campaniei Let's Do it Romania! Am făcut-o, dar nu știu n-am mai funcționat ca altă dată. N-a fost același suflet din partea mea. Probabil, din anii următori las partea mea de contribuție copiilor-reporteri, celor mai mari. Eu doar am să-i dirijez. E vremea să demonstreze ei că sunt viitorul, că ei chiar sunt schimbarea de care are nevoie România. Că o și fac, nu doar o spun!
> Am un dor tot mai mare de radio. Vreau să fac din nou radio!!! VREAU VREAU!
> Mi-aș fi dorit ca primarul nostru Cătălin Flutur să aibă și majoritatea în Consiliu Local.
> Regret că țara e prea roșie, politic vorbind.
> Mi-ar fi plăcut să ajung mai mult și mai des în București; s-a întâmplat puțin. ADOR Bucureștiul!
> S-au dus prea mulți muzicieni români și străini :(
> Probabil și altele...
Mult, puțin, habar n-am. Cert e că trăgând linie, mă declar mulțumită de anul acesta căci are și anul o limită. În 12 luni cât poți colora și trasa? Să fim sănătoși, inspirați și să ne ferească Dumnezeu de necazuri și catastrofe, căci, doar în liniște și pace, numai așa, vom putea înainta, vom putea acumula. De noi depinde însă cum și cât.
2017, fii blând, sănătos, vesel și înțelept!
Sunt un om optimist și cu dorințe normale. Nu-mi doresc lucruri exagerate ci simple, care să producă legate, una după alta, schimbări pozitive în mersul nostru cotidian.
Pozitive:
> Încep cu proiectul Buzz care îmi acaparează jumătate din viață, ca să spun așa. Dar mi-o acoperă pentru că vreau, pentru că îmi place, pentru că simt eu că este o idee de care copiii de azi au nevoie. Cum spuneam și în editorialul din numărul 58 al ziarului Buzz, cel din luna decembrie, intitulat "Bilanț cu plus", a fost anul în care se simte prima generație a micilor reporteri. Se simte prin evoluția lor: scriu mai bine, mai intreg, analizează, caută subiecte, au idei, au apariții bune pe scenă, apariții de oameni mari... Continui pe lina asta. Pentru Buzz anul 2016 a fost cel mai bun dintre toți cei 5 ani. A fost anul în care am lansat 3 carți, două pentru doi dintre reporterii cu talent literar și una dedicată celor 5 ani de jurnalism pentru copii în Botoșani. A fost o tabără de jurnalism în numele gazetarului Mihai Eminescu care ne-a ieșit excepțional și o spun fără falsă modestie. Da, chiar cred în ceea ce spun și dacă ar fi să fac un clasament al activităților buzzistice pe 2016, tabăra "Ai noștri tineri" își merită categoric prima poziție. A fost tradiționalul concurs de reportaje video cu materiale realizate 
Continui tot pe zona pozitivelor:
> Am primit acreditare la 4 festivaluri (bucuria mea fără margini): Festivalul George Grigoriu (aici, singură, cu cazare și transport plătit de mine; deh, arta costă), festivalul Best Pop-rock de la Piatra Neamă (aici, cu un reporter Buzz... da, da și n-am să uit niciodată munții din centrul orașului :))), Zilele Nordului de la Darabani (aici, cu 3 reporteri Buzz, toți rockeri :P) și UNICUL, INEGALABILUL, FASCINANTUL MEREU Festivalul Dan Spătaru (Daniel Gheorghe MII DE MULTUMIRI!!! App, cu un reporter Buzz și aici).
> Diploma și medalia de voluntar al anului 2016 pentru Buzzmedia
> Lucrurile mici, cotidiene pentru suflet, de familie, personale pe care le țin însă pentru mine. Fiecare om are un colț al lui secret pe care nu-l arată. E treaba lui, doar a lui, acolo.
Negative:
Mi-e greu să fac un clasament căci fiind de felul meu un om optimist, cam dau la spate lucrurile care nu merg:
> Am dat afară un reporter Buzz. O decizie grea care m-a consumat mult, dar pe care trebuia s-o iau căci a lucra în minciună nu mă reprezintă. A minți și a nu-ți face treaba nu e-n firea lucrurilor câtă vreme tu singur te-ai înhămat la o căruță care știi că te poate duce pe o cale mai bună. Primul om dat afară din redacție. Și unul bun. Unul cu un talent uriaș pe care i-l recunosc și acum. Am puterea asta chiar și acum după toate cele petrecute. Dar talent fără bruma de modestie, fără bruma de RESPECT e inexistent cumva. Să ne fie bine. Și talentului dat afară, și nouă celor rămași să ducem Buzz spre 10 ani, adică atunci când merităm un banchet al primei generații Buzz. Și, evident, mai încolo de deceniul pe care sperăm să-l împlinim când va fi.
> Moartea lui Bicu' Mihai. 97 ani. Aș fi vrut să atingă suta. Dumnezeu, însă, știe mai bine când. Dumnezeu să-l ierte pe bicu' Mihai! Îl am în suflet mereu.
> Cred că puteam să mă dedic mai bine campaniei Let's Do it Romania! Am făcut-o, dar nu știu n-am mai funcționat ca altă dată. N-a fost același suflet din partea mea. Probabil, din anii următori las partea mea de contribuție copiilor-reporteri, celor mai mari. Eu doar am să-i dirijez. E vremea să demonstreze ei că sunt viitorul, că ei chiar sunt schimbarea de care are nevoie România. Că o și fac, nu doar o spun!
> Am un dor tot mai mare de radio. Vreau să fac din nou radio!!! VREAU VREAU!
> Mi-aș fi dorit ca primarul nostru Cătălin Flutur să aibă și majoritatea în Consiliu Local.
> Regret că țara e prea roșie, politic vorbind.
> Mi-ar fi plăcut să ajung mai mult și mai des în București; s-a întâmplat puțin. ADOR Bucureștiul!
> S-au dus prea mulți muzicieni români și străini :(
> Probabil și altele...
Mult, puțin, habar n-am. Cert e că trăgând linie, mă declar mulțumită de anul acesta căci are și anul o limită. În 12 luni cât poți colora și trasa? Să fim sănătoși, inspirați și să ne ferească Dumnezeu de necazuri și catastrofe, căci, doar în liniște și pace, numai așa, vom putea înainta, vom putea acumula. De noi depinde însă cum și cât.
2017, fii blând, sănătos, vesel și înțelept!
Comentarii