Auzi, ti s-a intamplat vreodata, sa primesti un mesaj (nu conteaza unde, cum, de ce) si sa ai senzatia stupida ca expeditorul lui nu e chiar el. Si mai tîmp de atat, sa crezi aburind ca e persoana si sa raspunzi? Sa raspunzi straniu si cu un soi de uimire si dezinteres, sa te imbraci cu bucati taiate din imaginatia ta de lux. Sa fii apoi bulversat in mixindrilica ta neputinta de a intelege, de a uni sufletul si mintea sau macar de a le asculta pe fiecare in parte, ambele cu pareri distincte si contrarii. Inca esti contrariat si astepti realitatea. A fost degetul cunoscut apasat pe taste? A fost un sir neintrerupt de lumini aprinse haotic fara vreo logica in sinea ta? Raspunzi? Sau dai credit incertitudinii? De ce?
Comentarii