Metafizicul gandirii firului de iarba, introspectie de viata marunta si limpezire de taciuni ai unei minti alergand prin cotloanele unui vis.
Visul firului de iarba. O gargarita zambind. Un strop de ploaie licarind privirea unui pusti cu ochi limpezind un albastru senin.
Firul de iarba a cerut o clipa de libertate fara talpa bocancului maron, fara sabia sandalei din piele de capra.
Firul de iarba e insetat. Cere un strop din paharul ce zace pe raftul de sus al amorului.
Pe firul de iarba se aduna praf. Inghite praful si raman urme de pasi. Pasi mici aruncati de un neastampar neinteles.
Tremurul firului de iarba e luna taiata-n bucati. Raneste sublimul si lumineaza infinitul.
Firul de iarba vorbeste. Are dinti si buze carnoase. Iar limba-i ascutita si rupe-n bucati vederile noastre.
Arderea firului de iarba sub lumina dogoritoare e un paradis taiat in vene. Lacrimi din nori il uda si hainele lui rupte de soare isi capata virginitatea matura.
Exista durere la firul de iarba. De suflet si trupeasca. Si neputinta. Cand fiinta umana il calca sub talpa mizeriei sale.
Firul de iarba rade. Un copil cu bucle blonde, de o schioapa, i-a stropit coloritul verde. Firul de iarba e el insusi un Rai sub picaturile stropitoarei din plastic.
Firul de iarba. Putere si speranta. Viata. Lumina. Ploaie. Curcubeu. Firul de iarba e curcubeu pentru el insusi si pentru noi. Chiar si pentru noi, cei care nu mai scapam de indolenta si indiferenta.
Firul de iarba iarta. In fiecare zi. Pana la un punct, probabil. Firul de iarba. Vesel si trist.
Visul firului de iarba. O gargarita zambind. Un strop de ploaie licarind privirea unui pusti cu ochi limpezind un albastru senin.
Firul de iarba a cerut o clipa de libertate fara talpa bocancului maron, fara sabia sandalei din piele de capra.
Firul de iarba e insetat. Cere un strop din paharul ce zace pe raftul de sus al amorului.
Pe firul de iarba se aduna praf. Inghite praful si raman urme de pasi. Pasi mici aruncati de un neastampar neinteles.
Tremurul firului de iarba e luna taiata-n bucati. Raneste sublimul si lumineaza infinitul.
Firul de iarba vorbeste. Are dinti si buze carnoase. Iar limba-i ascutita si rupe-n bucati vederile noastre.
Arderea firului de iarba sub lumina dogoritoare e un paradis taiat in vene. Lacrimi din nori il uda si hainele lui rupte de soare isi capata virginitatea matura.
Exista durere la firul de iarba. De suflet si trupeasca. Si neputinta. Cand fiinta umana il calca sub talpa mizeriei sale.
Firul de iarba rade. Un copil cu bucle blonde, de o schioapa, i-a stropit coloritul verde. Firul de iarba e el insusi un Rai sub picaturile stropitoarei din plastic.
Firul de iarba. Putere si speranta. Viata. Lumina. Ploaie. Curcubeu. Firul de iarba e curcubeu pentru el insusi si pentru noi. Chiar si pentru noi, cei care nu mai scapam de indolenta si indiferenta.
Firul de iarba iarta. In fiecare zi. Pana la un punct, probabil. Firul de iarba. Vesel si trist.
Comentarii