Trupul ingheata in mina sufletelor, sub soarele privirii. Umbra alege din talpile repezi lumina. Supravietuiesti. Traiesc. Rup din cuprinsul tau polenul. Ma imbat cu poezia, imi adap setea si ma satur din carnea cuvintelor. Traiesti. Supravietuiesc. Sunt un nimeni. Ma tirai intr-o forma geometrica precum un animal fara cap. Adorm sleit si put de pamantul ud si infect pe care il calc. Talpile au rani, mainile si fata imi sunt pline de dungi. Sunt sarpe. Sunt iarba. Sunt viata si ploaie, si soare, si nori. Sunt intr-o ciudata speranta de refresh al propriului corp. Sunt limpede si limita. Eu si cu tine, intr-un univers alb, neterminat, cuminte, zbarlit si rezolvat. Sunt o eugenie intr-o pereche de papuci. Un miracol pe o frunza de copac, o minune in prag de Craciun. Sunt anul nou, ma imbrac cu tzoale si ma dau cu parfum de chihlimbar. Ador esentele mici si viata in nori. Sunt ceea ce pot fi si visez sa ajung soare pentru fiecare om pe care il intalnesc. Evadez. Scurm. Caut. Visez (atat de mult incat e prea putin de trait pentru a numara visele). Astept. Sper. Merg. Alerg. Bat. Din aripi. Imi iau rolul sub brat si plec. Ma descopar. Plang si rad. Ma umplu de sange si imi pictez ochii in culori vesele. Sunt un Picasso al vietii. Nimic mai mult. Eu, tu, noi. Viata. Cu bune si rele. Cum sunt, cum esti. Cum suntem. In stari fel de fel. Punct.
Comentarii