Doamne, ce mult te-am iubit! Câte planuri îmi croșetam cu mintea aia naivă pentru un viitor împreună. Cât îmi plăcea să mă aud vorbindu-te! Cât te-am iubit, adorata mea! Te-am iubit și te-am abandonat cu toate promisiunile pe care ți le-am făgăduit. Sărăca de tine, m-ai crezut. Și tu naivă! Ai crezut că o să devin profesoară și o să te predau și o să găsesc alții ca mine să te iubească. Așa credeam pentru că adoram să-ți urlu "R-ul" ăla neobosit. Adoram să grasiez și tu să-mi deschizi noi și noi pagini din cărți și reviste. Te-am iubit de la 10 ani atunci când ai pătruns în suflețelul meu cu cărțile alea lungi și mari. Ai venit cu profa aia pe care am iubit-o și care m-a făcut să te iubesc. Te citeam, te scriam, te învățam, nu din obligație. Te iubeam efectiv. Mintea nu zărea altă profesie mai potrivită pentru destinul meu decât aceea de a-i face și pe alții să te iubească. Am rămas din dragostea asta cu dorința aia pe care ți-am mai mărturisit-o cândva. Nu, n-am văzut încă Parisul. De ce râzi? Mă vezi ca pe o idioată mică ce suspină după firmiturile unei foste povești, nu? Te-am iubit și te-am lăsat să dispari, dar să știi, deși nu mai are nicio importanță pentru tine acum, nu mi-am dorit să fii atât de rece cu mine. Nu ne scuipăm încă, nu ne batjocorim. Eu nici nu cred că am să pot face asta vreodată, dar crede-mă, încep să te recunosc tot mai puțin. Încep să am dubii că te-am iubit cu atâta ardoare. Eu știu că îmi înțelegi alegerile ulterioare, dar chiar și așa, rămâi adorata mea și te iubesc până la adâncuri. "Rul" ăla nu mi-l ia nimeni, cărțile și revistele le am și-mi amintesc de serile noastre și câteodată mă străduiesc să fiu la înălțimea ta cum îți plăcea să mă vezi. Adoarata mea, să știi că sufăr pentru ruperea asta dintre noi, căci mi-e dor să te pătrund cu fiecare literă, cuvânt, idee. Sufăr, dar drumul meu sortit altul a fost iar întâlnirea noastră n-a însemnat decât dantelă pentru rochia de gală a vieții. Vive, ma cheri!
Comentarii