5 septembrie 2017. 20 de ani. Azi am avut revelația asta. 20 de ani de când am văzut primul concert cu Adrian Enache. Nu se întâmpla în urbea mea ci chiar la el în oraș. Am mers cu părinții la Galați ca să-l urmărim într-un spectacol live după ce îl văzusem doar la televizor. Îmi doream să-l întâlnesc măcar o dată. Nu visam pe atunci prietenia lui. Eram un simplu fan ca mulți alții. Colecție de fotografii cu el, articole cu duiumul într-un album frumos realizat și o agendă cu emisiunile în care apărea și aprecieri în dreptul fiecăreia. Scriam numele emisiunii, data, ora și două cuvinte despre apariție. Era un obicei de la care nu mă îndepărtam.
Pe 5 septembrie 1997 l-am văzut doar în spectacol. Nu am avut suficient curaj să înaintez în culise pentru a-i comunica kilometrii parcurși din urbea mea în orașul lui natal pentru a-i cere mult doritul autograf. Astăzi am o colecție de autografe de la el. Am plecat însă încântată, fermecată de povestea aceea. Ce a urmat după, a fost întâmplarea firească a unei pasiuni.
Visul s-a deschis. Petale din roua sufletului au mângâiat fiecare zi construind castelul în care mă retrag și azi pentru a-mi reface forțele. Dar, astăzi, Botoșaniul meu natal a devenit prin mine un oraș de suflet pentru el. Orașul lui de suflet, cum nu o dată mi-a zis. Un fel de a doua urbe natală. Știu, sunt o sentimentală și nu mai trăim vremurile de acum 20 de ani când lădița aia albastră a familiei ne-a dus la primul meu concert cu el. Dar dacă astăzi pot transforma cuvântul fan în prieten și nu orice fel ci unul pe care mă pot bază în orice situație, se datorează și acelui drum. Unul doar pentru un concert. Un drum întru -nceput de poveste. Una de colecție. Unicat chiar.
Pe 5 septembrie 1997 l-am văzut doar în spectacol. Nu am avut suficient curaj să înaintez în culise pentru a-i comunica kilometrii parcurși din urbea mea în orașul lui natal pentru a-i cere mult doritul autograf. Astăzi am o colecție de autografe de la el. Am plecat însă încântată, fermecată de povestea aceea. Ce a urmat după, a fost întâmplarea firească a unei pasiuni.
Visul s-a deschis. Petale din roua sufletului au mângâiat fiecare zi construind castelul în care mă retrag și azi pentru a-mi reface forțele. Dar, astăzi, Botoșaniul meu natal a devenit prin mine un oraș de suflet pentru el. Orașul lui de suflet, cum nu o dată mi-a zis. Un fel de a doua urbe natală. Știu, sunt o sentimentală și nu mai trăim vremurile de acum 20 de ani când lădița aia albastră a familiei ne-a dus la primul meu concert cu el. Dar dacă astăzi pot transforma cuvântul fan în prieten și nu orice fel ci unul pe care mă pot bază în orice situație, se datorează și acelui drum. Unul doar pentru un concert. Un drum întru -nceput de poveste. Una de colecție. Unicat chiar.
Comentarii