Am uitat să mint. De fapt n-am făcut niciodată asta pentru că îmi simt obrajii arzând de fiecare dată când o comit și ochii îmi pleacă dinspre privirea din față. Am încercat de câteva ori asta prin copilărie acoperindu-mi greșelile școlare. N-am putut să mint cu adevărat vreodată pe cineva. Pe mine poate da. De fapt mereu îmi spun că nu sunt anii mei. Mereu mă mint că doar timpul trece iar noi rămânem niște pietre în respirația lui. E singura dată când nu suport adevărul cu toate că îl ador. Îl ador oricăr treceri prin mine. Mint de îngheață apele când e vorba de timp, de mine, de noi, de secunde, de minute. Nu le suport. Timpul e un titan ca adevărul, dar ultimul e URIAȘUL MEU. Timpul pișcă, ustură, lovește și te face să minți.
Comentarii