MÂINE E 1 DECEMBRIE. Din nou, paradă. Din nou, #Romania. Din nou, oameni fericiți că sunt români. Și eu sunt fericită că sunt româncă sau că am puterea să locuiesc aici, în țara asta. Și da, am doi ani de când de rucsacul meu agață banda tricoloră. Agață pentru că mi se pare firesc să-mi arăt dragostea pentru țară în fiecare zi a anului. Dar pe de altă parte, m-aș bucura mai mult dacă oamenii ar fi fericiți pentru România lor. Da, aud voci din toate părțile care spun nefericit: "Cum să fiu fericit când ăsta mic n-are ce mânca", "Cum să fiu patriot când salariul nu-mi ajunge de pe o lună pe alta?", "Cum să râd din toată inima la 1 decembrie când sunt atâția săraci?". Au dreptate. Suntem mulți dintre noi săraci aici în România. Drumurile noastre sunt triste. Autostrăzile sunt doar în visele de campanie ale aleșilor. Educația lasă de multe ori de dorit. Suntem triști ca nație din pricina nivelului de trai, dar, cu toate acestea, noi, ca locuitori ai teritoriului, întâmplător sau nu, facem, am făcut ceva ca să existe mai puțin nor și mai mult senin? Nu. Nu facem. N-avem curaj. N-avem destulă tărie de caracter pentru asta. Aducem în prime time la televizor alde Zăvoranca ce anunță cu surle și trâmbițe că-și da garderoba de pomană. Se face circ și forțele de ordine nu intervin. Zăvoranca urlă la porta-voce și nimeni n-o oprește, nimeni nu interzice poluarea ei fonică. Aducem în prim-plan figuri de plastic care nu spun nimic, copiem de-afară tot ce se poate și ne mirăm că generația copiilor de azi nu mai are modele. Ne mirăm că ăsta micu' e fericit că a băut lapte dintr-o cană de lut la 10 ani sau mai târziu de atât. România e a noastră, nu a lor. Noi îi alegem pe ei și i-aș întreba pe cei care astăzi se plâng că nu le este bine în România, i-aș întreba: când au fost ultima oară la vot? Exact, noi greșim pentru că îi lăsăm pe alții să voteze în locul nostru. Ei, cei aleși acum până acum, cei care tot conduc țara de vreo 25 de ani, se bazează pe indiferența celor sătui de a mai aștepta să se întâmple ceva bun și mizează pe cei care speră în continuare la o pomană a statului. România unită acum 99 de ani merită mai mult decât milă și sărăcie, iar politicienii nu ne vor scăpa de imaginea asta decât dacă noi, românii ne vom dori într-adevăr deminitatea națională, decât dacă noi, românii, ne vom respecta și îi vom soma să-și facă treaba așa cum merită România de acum 99 de ani.  Iar asta se poate întâmpla dacă un lider puternic ne va coordona pe noi toți spre unire, spre deminitate și libertate cu adevărat. Nu pot să-i urez acum, în al 99-lea an al României noastre decât niște conducători sinceri și iubitori de ea, niște oameni care s-o iubească cu adevărat.